Articole cu si despre mancare


#21

Eu cuvantul topchit nu l-am auzit vreodata. Vorbesc numai de Moldova si Bucovina, ca acolo le stiu.
Nu inteleg propozitia asta: “căci nici măcar moldovenii nu se grăbesc atunci cînd este vorba de mîncare.”
Dar la ce-s grabiti moldovenii, ha?
Daca vreti la Bucovina sa-mi spuneti, stiu o pensiune unde TREBUIE luata demipensiune, doamna face niste mancaruri traditionale de sta mata-n coada. Si buretii sunt culesi proaspat din padure, fragata si visinata sunt facute in casa, branza de la vaca familiei (a tatalui ei, care sta ceva mai la vale), dulceturile binenteles tot facute de ea, supa de gaina din ograda etc. E ceva… nu de pe lumea asta. Si la un pret de mi-a fost mie rusine cand am platit.


#22

Aoleu cum suna ce povestesti acolo. Fix asa de iti merge la suflet :heart_eyes:
De cand imi doresc sa ajung in zona aia :heart_eyes:


#23

:smile: N-am vazut-o, dar sa-l întreb pe nepotu’ dacă înțelege ce vrea sa zică poetu’ cu topchitu’ ăla. El a stat vreo 5 ani la Chisinau și e mare admirator al bucătăriei moldovenești. Asta de peste Prut.


#24

Papanasi? Dupa Jamie Oliver? :joy:
https://www.instagram.com/p/BLY52xvFMkB/?taken-by=jamieoliver


#25

Fix poza asta o văzui și eu azi pe pagina de FB a lui Nea JO și mă gândeam: ia uite la el, fură idei de la români :joy:.


#26

Un fel de aladushki cu mutra de papanasi tztztz: http://www.jamieoliver.com/recipes/breakfast-recipes/breakfast-doughnuts/


#27

Muaaaaa, in ce hal poate arata :heart_eyes: :heart_eyes:


#28

Mancarea ca mancarea, dar peisajele din articol :heart_eyes:


#29

E fain scris si articolul. :heart_eyes: Avem tara frumoasa si gustoasa. :smile:

" Imi dau seama ca sunt usor de pe alta planeta cu aceasta povestire, asa ca revin cu picioarele pe pamant si ma transform intr-un veritabil hipster montan. Iata si un clasic footsie, varianta coclauristica: in loc de picioare goale, descult in nisip, niste bocanci puturosi. iar in loc de clasicul volum de poezii de la carturesti, un volum hiperglicemic de fonta. Selfie #cuceaunul, neamule!":kissing_closed_eyes:


#30

Daaa, chiar avem. La pensie mi-as dori sa ma mut in varful muntelui :smile:


#31

Silicon Valley’s failure to capture our appetites lies at the heart of what the technology industry misses about so many other things in this world. Though it may be possible to create technically feasible products for any aspect of our lives, those only succeed if they improve—rather than seek to replace—the human, highly tactile, and pleasurable world we want to live in. Most humans are happy to eat real food, and crave it in its most natural form. A strawberry picked at the height of summer. Fish pulled from a river and grilled over wood coals. Sourdough bread made from a twenty-year-old starter, and kneaded by hand. Wine grown on knobby vines, and aged in a dark cellar. Why would you disrupt that?


#32

Este intradevar un Huuuge Gap intre technical people si clienti, primii sunt fixati pe output iar cei din urma pe outcome.


#33

Era să uit de celebrele bomboane Cip. Noi jumătate le mîncam, jumătate le trăgeam cu puşca cu aer comprimat, că erau fix pe dimensiunea alicelor, şi foarte tari. Alice, evident, nu aveam. Sau de guma de mestecat (de fapt, de nemestecat) învelită în hîrtie, imitînd ţigările. Sau de vafele strivite la care care făceam coadă la cofetăria Lămîiţa, cofrajul devenise de nemuşcat. Of, şi creveţii vietnamezi, care se umflau în ulei!


#34

Hahahaaaaaaa Gumela, iaca ii uitasem numele.

Articolul asta e mai mult politico-social, chiar daca este vorba de curry house. Mi se pare bun.


#35

Foarte interesant articolul.

It is now dawning that under Theresa May’s government, the prospect of more Bangladeshi chefs being granted work visas is more distant than ever. A law that came into effect in April 2016 states that a skilled chef from south Asia must earn £35,000 or more a year, after deductions for accommodation and meals, to come work in a British restaurant that also offers a takeaway service. (The figure is only slightly lower for restaurants without takeaways.) Lord Bilimoria, the entrepreneur behind Cobra beer, is part of an all-party parliamentary group lobbying to reverse the law, which he calls “ridiculous” and “discriminatory”. No ordinary curry chef earns £35,000 (the industry average is £22-25,000 but the cooks who marinate lamb chops and mix raita get less).

pe bune?! :)))))))))))))) Mama, mama cata fariseii si ipocritii sunt astia!!

Five “curry colleges” were to be set up in Birmingham, Manchester, London and Leeds, funded by £1.75m in public money, to mitigate the harsh effects of the coalition’s immigration policy on curry kitchens.
Advertisement

The idea was to offer six weeks of training followed by a two-year apprenticeship on the job in which British chefs with no previous background in Indian food would learn how to cook everything from lamb kebabs to chapatis. One of the curry college lecturers, Dipna Anand, admitted to the BBC that it would be a challenge to teach people with no knowledge of south Asian cuisine the techniques and spicing that the south Asian cooks who set up Britain’s curry houses understood automatically. The real challenge turned out to be persuading the unemployed British people to apply. Out of 70 possible places, the curry colleges attracted just 25 students, of whom nine dropped out. The whole scheme folded within a year of being set up

:smile:

Si eu tind sa cred ca asta este unul dintre motive:

Maybe one of the reasons that the plight of the curry house has not received more attention is that to the average punter looking for a meal out, “Indian” is now just one option among many. Around a fifth of all British restaurants now serve various Asian cuisines. The generation that grew up eating chicken tikka became crazy for Vietnamese phô and Korean kimchi, for Japanese katsu curry and Szechuan pork, among others.

Totul e pe repede-inainte aici cand e vorba de mancare. Acum e japonez la moda, maine e saorma cu cous-cous, chinez, combinatii, exotisme noi. Inclusiv in supermarketuri nu ai consistenta de macar cateva luni de zile. Dupa vreo doua luni, schimba tot.
Asa ca nu prea vad sincer de ce sa ajuti cu bani de la buget aceasta bucatarie in detrimentul altora. Piata e tare cruda si nebuna aici si trebuie mereu sa schimbi, sa adaptezi.
In plus cred ca in perioada asta, se cauta mai mult chestii health, raw-vegan etc. Tinerii nu par atrasi de mancare buna, gatita.
Si fie vorba intre, din ce vad, aud, vorbesc - nici nu prea stiu ce e aia mancare gatita, buna in casa.
Nou, exotic si cu sclipici sa fie si gata: “awesome” si “brilliant”… Desi eu personal nici animalului de pe langa casa nu i-as da multe dintre mancarurile din localuri pe care astia le considera brilliant.
De gustibus. Dar totusi, cand te vad ca lesini de extaz pentru ca ti s-a pus in farfurie la restaurant niste fasole Heinz de la cutie…nu prea imi inspira incredere gusturile tale :)))))))))))

Dar da, chiar e in plan sa gasesc un restaurant indian bun aici. Dar e greu pana aflu care merita cu adevarat.
Chiar, @Travelerista ai testat vreunul pe aici si il recomanzi?


#36

Am testat, dar nici nu mai stiu cum ii zicea, avea mancare ok, dar nu de sa ma dea pe spate.
Cred ca trebuie mancata multa mancare indiana, daca se poate si in India si alte tari unde sunt adunati multi indieni, ca sa-ti formezi gustul si dupa aceea la purces la testat restaurantele locale, pe baza “try and error”. De obicei un semn bun este cand mananca si multi indieni acolo.


#37

Multumesc :kissing_heart:
Da, asa ma gandesc si eu. De asta intrebam ca poate stiai vreunul mai de soi care musai, musai trebuia testat ;)))))


#38

De la scriitorul francez Marcel Proust pînă la antropologul Sidney Mintz știm că mîncarea nu e doar un compus nutrient, o farfurie de calorii. Mîncarea evocă amintiri, cele mai multe dintr-o copilărie plăcută. Așa cum într-o relație dezgropăm copilul din noi cu momentele lui cele mai fericite, mirosul de pîine proaspătă din bucătăria aburindă e în stare să ne ducă cu zeci de ani în urmă. Azi gătesc, uneori chiar terapeutic, într-un dor nebun de amintirile unui timp pierdut pentru totdeauna. Fac biscuiții și pîinea bunicii, supa ei de pui cu fidea, dar, culmea, nu și sarmalele. Și nu numai atît: a găti pentru ceilalți e un mod de a comunica afecțiune. La zilele prietenilor apropiați gătesc torturi obosite de ciocolată. În fiecare week-end gătesc biscuiți cu ciocolată sau pîine cu banane și-apuc să gust din fiecare abia o feliuță. Cu toții știm că nu i nimic foarte plăcut în a găti pentru sine fiindcă și plăcerea vine dăruind. Problema apare atunci cînd gătitul devine o așteptare și o obligație din partea unei femei, concretizată prin „Și noi ce mîncăm azi?“


#39

http://www.telegraph.co.uk/travel/food-and-wine-holidays/things-to-eat-before-you-die/

Nu stiu ce as alege mai intai :heart_eyes:
Dar cred ca dumplingsurile alea din Beijing ar fi primele pe lista mea de testat. Desi nici carnatii aia din Weimar (Thuringian sausages) nu sunau rau deloc :heart_eyes:


#40

oh aci ma bag cu @Travelerista la comentieren

As corecta Argentina, nu empanadas sunt signature dish, steakul l-as trece ca fiind to die for…Vita are alt gust.

  1. Pasteis de nata, Portugal : de acord, nebunie pe papile
  2. Bagels, New York City…da, sunt locuri super faine dar bagels in sine ii prefer cei de Montreal care sunt facuti ca si covrigii nostri. intai fierti si apoi la cuptor. Cei de NY sunt mai painosi.
  3. Clam cakes, US- personal gasesc clam chowderul mult mai bun
  4. Sushi and sashimi, Japan ca iubitoare maxima de sashimi abia astept sa ajung la mama lui acolo…
  5. Grasshoppers, Mexico am sarit peste astia…banuiesc ca-s foarte crocanti. era prea cald si nu m-au inspirat prajelile
  6. Tom yum soup, Thailand subscriu, minunatie!!!

predau stafeta :slight_smile: