Articole cu si despre mancare


#41

Kommentieren, cum sa nu, hach, ce-mi mai place sa vorbesc despre mancare :blush:

  1. Bagels, New York City: pe aia de Montreal nu i-am incercat ca n-am ajuns acolo, dar de pe unde am fost in SUA, aia de NY mi-au placut cel mai mult. De ex. la Barney Greengrass, mancati acolo. Cu Zambarescu :relaxed:
  2. Al Khalas dates, Oman: mie nu mi s-au parut asa nemaipomenite. Cele mai carnoase si mari sunt si acolo tot medjool, iar cele mai scumpe Ajwa (care-s mai pricajite chiar, dar fix de astea a vorbit Mohamed al lor ca-i fruct paradisiac, deci cumpara lumea ca asa-i modelul)
  3. Pastel de natas, Portugal: da, dar neaparat de unde zice si-n articol, la Pasteis de Belém in Lisbon
  4. Viennese Sachertorte, Austria: sa incercati la Sacher si mai ales la Demel. Eu nu-s fan de tort de-asta, dar de la cofetariile astea doua as manca oricand o felie.
  5. Sushi and sashimi, Japan: yep. N-am ajuns decat pe fuga pe-acolo, sushi, sashimi si ramen mai tari decat acolo n-am mai pomenit. Sper si eu sa revad tara aia, dar mai pe-ndelete.
  6. Ripe figs, Spain: hm, eu cele mai bune am mancat in Portugalia (soacra-mea avea livada de smochini cat a locuit acolo, dar si mai bune decat direct culese din copacii ei am mancat de la piata, in Porto, de-alea mici si mai chifligite de cat de coape erau, dumnezeiesti!). Apropo, portughezii spun ca smochinele proaspat culese cauzeaza balonari, ei le culeg, le pun in frigider si le consuma in ziua urmatoare.
  7. Full Scottish breakfast, Scotland: depinde de ce intelege fiecare prin asta.

the Scots like to start the day with tatties (potato scones) and a slice of black pudding too

Prefer tatties cu haggis si mi se pare mai semnificativ pentru Scotia decat black puddingul.
8. Tom yum soup, Thailand: dar nu numai. Cu mango salad, pentru unii si cu papaya salad, trebuie neaparat facut cunostinta.
8. Alba white truffles, Italy: mie-mi plac orice fel de trufe, nici nu stiu daca am mancat vreodata si altele decat italienesti.
9. Pizza in Napoli, Italy: am fost de cateva ori acolo, restaurantele zic care mai de care ca fac pizza de la 1800 toamna, mancam cam o pizza pe zi, nu mi-a rupt niciuna gura. Pizza vietii am mancat-o in Campania, in Capaccio-Paestum, n-o s-o uit vreodata.
10. Thuringian sausages, Germany: eu nu ma omor dupa din astia, la felul asta de carnati ii prefer pe cei de Nürnberg.

Si nominalizarea mea: poisson cru in Polinezia franceza.


#42

Daaaa, asta cam asa este.

Eu am fost dezamagita pe aici de toate full breakfasturile incercate: si in localuri scumpe, si in pub=uri, si in restaurante…e la fel peste tot: un carnat fad, fasole heinz incalzita (bai nene, macar niste sare puteti arunca peste?!?) baconul tipic, oul mediocru, hush brown nesarat.
Trebuie sa ma apuc sa imi fac acasa niste hush browniuri bune. Trebuie sa o mai intreb pe australianca. Ea mi-a povestit intr-o zi cum fac ei…si suna intr-un mareeee fel. Retin doar piesa de rezistenta: le fac la cuptor in forme in care au pus untura de rata.

si mai dulcegi un pic? Cred ca sunt ca bagel-urile de aici. Nici eu nu ma omor dupa ele. Imi plac cu crema de branza si cu somon afumat…dar nu mereu…pentru ca da, si mie mi se par fff painoase.
Acum au inceput sa bage la un supermarket de langa casa niste covrigi chiar buni. Nu se compara cu covrigii nostri dar sunt sarati, coca buna…se aproba :)))


#43

Foarte bun articolul asta. Descrie toate bucatariile diferite din China. Mi-a placut ideea lor: sa vorbesti la modul general de “mancare chinezeasca” este ca si cum ai spune “mancare europeana”.

Pentru mine pe primul loc este clar bucataria Sichuana. :heart_eyes: Cred ca si in culcare si in sculare numai asta as manca.
Iar pestele gatit pe stilul sichuan a fost o revelatie culinara a anului trecut.
Ma duc foarte des la Sichuan Folk de care scriu astia si in articol. Intr-o seara m-am dus sa iau la pachet si era pustiu localul asa ca am profitat de ocazie sa il intreb pe chinez cum mama naibii gatesc totusi… Am incercat acasa de nenumarate ori. Un rateu absolut.
Si incep sa dezbat aprins cu omul “ai luat pasta de nu stiu care?” “Am luat”. “Ai pus si pasta de chilli?” “am pus”. “ai marinat carnea?” “Am”.
Si la un moment dat zice: auzi, nu vrei tu sa vii in bucatarie acum cand se apuca astia sa iti gateasca mancare la pachet ca sa vezi cum fac. OHHH MYYY GOD!!! Mai intrebi daca vreau???
Pentru asa experienta as fi dispusa sa platesc si bilet ca la teatru.
Nu cred ca e cazul sa va spun in ce hal de arta pot gati oamenii astia. Atata ne-am hihait si dezbatut in bucatarie :))))))))))
Intr-un final oamenii au concluzionat ca problema este FOCUL. Pe plita electrica nu ai sanse sa faci asemenea haleala indiferent cat de corect e restul procesului. Trebuie foc puternic, temperatura fff ridicata.

Si o poza cu bucatarul sef in timp ce kilarea pestele pentru mancarea mea :slight_smile: Da, a fost o experienta tareeee mistooo :heart_eyes:


#44

Am luat si noi din Obor insa nu au taiat oasele ok si tot asa am sfarsit punand la mancare maduva.
Cu ocazia asta aflu ca se mananca maduva si cu hrean. Trebuie incercata si varianta asta…desi eu zic ca usturoiul e baza ;)))

Mă gândeam la scenariul ăsta – aparent imbecil şi complet nepopular – în timp ce vorbeam cu un prieten despre bucuria de a mânca în studenție. Despre fericirea aia colosală a cartofilor prăjiți la reşou. Înecați în mujdeiul de usturoi. A dispariției unui lot întreg de zacuscă între două respirații. Zacuscă trimisă de acasă de către părinți pentru (în capul lor) urmatoarea săptămână. A ouălor ochi cu roşii şi mărar. Mic-dejunul campionilor tocilari care n-au ei timp de toate fandoselile unuia care e pasionat de gătit. Sau doar pentru că atât au avut bani.
Însa a mânca simplu nu exclude bucuria fluturilor din stomacul gol. Poți să pocneşti de fericire după două vinete coapte corespunzător, cu ceapă şi ulei. Sau nişte şuncă uşor afumată cu boia şi usturoi.


#45

:slight_smile: Mi s-a facut dor de acest acasa :slight_smile: Nu am testat micii :smile: De fapt, desi nascuta si crescuta in zona asta, realizez ca nu cred ca am pus gura pe vreun mic de la terasele din Obor. Era un no-no: “nu stii cum e carnea”.
Dar da, agitatia si atmosfera…e in sange acolo, pusa la loc sfant :smile:


#46

Bai, e scris asa misto, incat imi vine si mie sa-mi fie dor de Obor :joy: (eu n-am nicio treaba cu Bucurestiul)


#47

In restaurante, baruri, cafenele si localuri :slight_smile:

Din pacate restaurantul nostru preferat, Codrii Cosminului, pe acelasi stil, a fost inchis :sob: Cand ne-am dus acasa si am luat taxiul hotarati sa bagam bunatatea aia de ciorbita si alte cele…ne-a venit sa plangem cand am vazut afisurile in geam “de vanzare”.

Dar da, pe de alta parte la noi inca se mai pastreaza un picut meseria de ospatar. Pana la urma ma duc intr-un local si sa ma simt bine, rasfata, servita…nu doar sa mi se tranteasca mancarea pe masa cu viteza lumii fara pic de personalizare sau atentie.


#48

#49

#50

Hahahaha :slight_smile: Pe bune de nu mi se pare o idee buna. De ce nu?


#51

Si mie. Si nu trebuie luat extra aparat de gatit sous-vide :grin:


#52

Exact :smiley: :smiley:
Energia electrica tot o folosesti, apa tot acolo…vidat bine de tot, gata treaba.


#53

Nu numai pentru americani :smile:


#54

http://oanacoanta.ro/ce-cred/afla-cum-poti-face-gem-de-casa-in-doar-douazecisicinci-de-secunde-pe-zi/


#55

io mananc gem odata la 2-3 ani cred :))


#56

Mda, pentru cine are recolta de fructe din gradina sau mananca mult gem, poate merita osteneala. Noi mancam rar, livada n-am, ca sa cumpar fructe bune ar trebui sa dau un car de bani. Pentru mine solutia e sa cumpar cate o dulceata buna (ca se gaseste si de-asta, nu numai gemuri infecte).
Si faza cu busuiocul uscat n-o s-o inteleg vreodata, planta asta pierde atat de mult gust prin uscare, cine vrea o iarba cu urme de ceva gust in mancare?


#57

Mie mi-a placut ca idee pentru diverse restaurante.

Altfel, si la noi este aceeasi situatie. Nu mancam gem/dulceata. Doar rar cand facem clatite si atunci cumparam un borcan bun, gata facut si cu asta basta.


#58

#59

Ce tare, n-am stiut treaba asta, la mine cuminul se cheama cumin sau chimion in cruce. Iar chimenului ii spuneam chimion. Folosit intotdeauna corect la gatit, numai la vorba nu. :smiley:


#60

Nici eu habar nu am avut dar intotdeauna l-am stiut de chimen. Si il scrijeleam de pe saratele. Nu mi-a placut vreodata:) intr-un final mama a inteles ca sa puna susan pe saratele . :))