Articole cu si despre mancare


#61

Pe mine m-a pierdut la nucsoara aia :neutral_face:


#62

Au dreptate. Ori e carbonara, ori e altceva.


#63

Eu nu cred ca se simte nucsoara aia, gustul de sunca o acopera. Acuma si astia de la sky, n-au altceva despre ce sa scrie. Daca e s-o luam asa de serios si mot-a-mot, carbonara e felul italienesc clasic. Alla carbonara e ceva in stilul ala :grin:
Mie personal imi place cu smantana lichida :flushed:


#64

http://www.copolovici.ro/blog/2017/07/17/despre-restaurante-michelin/


#65

Mi-a placut articolul.


#66

Si mie. Sincera sa fiu nici nu ma dusese capul sa fac conexiunea intre “drumuri” si restaurante. Dar da, are mult sens faza.
Pacat insa, pentru ca noi inca avem legume si toate cele bune si cu gust. Iar asta ar fi si o sansa pentru micii producatori sa se dezvolte si mai mult.


#67

Si mie mi-a placut.


#68

Dada, si eu sunt de acord cu concluzia romaneasca :smiley:


#69

Si eu la fel! Si am tot mancat de-al de asta arabeasca la arabi, si in restaurante fitoase, mne, tot a noastra-i king!
Apropo, cand am venit in Germania vinetele nici nu erau asa cunoscute (de cativa ani de-abia sunt de intalnit mai in fiecare alimentara) si vedeam nemtii ca pun pe banda de la casa supermarketului o vanata, max. 2, si ma tot intrebam ce drac de samples or face aia :smile:


#70

Hahahahah, cum ma enerveaza astia de mor pe aici cu fiecare vanata ambalata, eventual doua la punguta :smile: o lira vanata…pffff


#71

Si aici la fel cu vinetele. Si mereu sunt maxim 5 vinete la vanzare. Cred ca sunt singura care cumpara :joy:
Dar si cand le-am facut irlandezilor salata de vinete, s-au lins pe degete.


#72

Eu nu le fac nemtilor, tin totul pentru mine :smiling_imp: :smile:


#73

#74

#75

:joy: Are dreptate.
Reteta e de retinut.


#76

Au fost destule momente de-a lungul vieții în care mi-am imaginat că aș putea fi un foarte bun bucătar. Dar conceptul de chef, de a merge spre zona profesionistă a bucătăriei, a rămas mereu un reper foarte vag pentru mine. Am înțeles destul de repede că pentru a fi un bun chef ai nevoie ani buni de muncă, o muncă dintr-aia de stahanovist. Ani de viață pe care, de la o vârstă încolo, nu prea mai ești dispus să-i dai dacă deja există active alte cauze sau scopuri în viața ta.

Anthony Bourdain explică foarte bine etapele devenirii unui profesionist în bucătărie. Iar etapele astea pot fi parcurse lin, fără sincope, dacă viața ta este eliberată de obligații, constrângeri, proiecte care curg în paralel, de orice altceva ce te poate deturna de la scopul inițial. Nu zic că nu se poate. Dacă vrei. poți face și o facultate în paralel cu bucătăria. Poți face și două. Poți să faci și școală de pilotaj și să înveți să cânți la un instrument. Posibil să fii și bun, dar te chinui pe tine și îi chinui pe cei din jur. Și sigur nu vei fi cel mai bun. Nu ai cum.


#77

#78

#79

La asta m-am gandit si eu cand am vazut meniuri de nunta fitoase, la care se indoiau farfuriile de atata mancare. Pai nici nu te mai poti bucura de ce ai in fata, cand totul e ingramadit acolo, ca sa nu mai spun ca cel tarziu la al treilea fel esti satul, nimeni nu-i un sac fara fund. Si mi s-a spus ca daca se pun mai putine pe farfurie, cica incepe sa comenteze lumea, cum adica, n-ai bani sa pui mai mult? :thinking::roll_eyes: Probabil mai trebuie sa treaca ceva timp pana se formeaza un alt fel de gandire…


#80

O da, are 101% dreptate si plusez cu lungitul evenimentului de seara de la 2100 pana dimineata.
Sincer, tot ce consum dupa orele 2130 nu se mai digera cum trebuie. Basca ca ma uit in farfurie dupa miezul noptii si ma gandesc cine naiba a gandit servirea sarmalelor si a tortului - doua feluri de mancare grele - tarziu in noapte.
Nu ar fi mai normal sa se adune oaspetii la restaurant dupa pranz? Alt tonus, alta pofta de mancare si dans.