Educatia din Romania


#41

Cam da :wink:


#42

Eu cred ca orice companie are succes daca are o stragegie, in cazul invatamanutului nimic nu ar trebui sa fie schimbat daca nu se aliniaza cu ceea ce vrem sa obtinem in urma undei educatii scolare.

In primul rand : Cum sustii interesul copiilor intr-un anumit subiect?
E foarte periculos sa lasam asta la voia intamplarii, daca profesorul are har va sti sa atraga elevii si sa ii motiveze, daca nu, Dumnezeu cu mila. Ajungi sa ii omori cu pregatirea dupa, sau trec ca rata prin apa fara sa fi invatat nimic. Asta trebuie schimbat neaparat in invatamant prin instruirea profesorilor, cusuri de coaching, pe bune, foarte multi profesori sunt bullies, isi bat joc de elevi, pentru ca pot, mda, altii dorm pe ei, vin la curs ca n-au altceva mai bun de facut acasa, ma rog, nu mai continui cu exemplele.
In al doilea rand : Cum ii ajuti sa acumuleze noi cunostinte? Nu toti copiii sunt incantati sa isi ia informatia din carte, asa ca, nu se poate sa le punem la indemana doar manuale. Apoi, este inacceptabil ca un profesor sa trimita un copil acasa cu lectia neinvatata. Trebuie sa te asiguri ca au plecat din clasa cu un schelet pe care pot construi ceva acasa, daca mai au timp sa studieze in plus. Da-le un quiz, pune-i sa repete cuvintele cheie, nu neaparat dupa metoda Montessori in 3 etape, macar 2 si tot ai mai mult succes.
Si ultimul ar fi : Modul in care ii ajuti sa faca ceva cu informatiile pe care le-a acumulat, sa se termine o data si o data cu seria de copiatori, e inadmisibil ca un copil sa vina la scoala a doua zi si sa repete cuvant cu cuvant ceea ai spus tu la lectie, iar tu sa fii OK cu asta.
PS: M-am ghidat dupa principiile UDL, care nu stiu de ce sunt ignorate in continuare in invatamantul romanesc.


#43

http://adevarul.ro/educatie/scoala/Invatamantul-profesional-practica-platita-firme-fost-aprobat-guvern-1_582c8eb85ab6550cb890f4a1/index.html

Asta chiar este un lucru bun.


#44

In sfarsit se misca ceva in directia buna, dar nu inteleg de ce s-au oprit cu initiativa la scolile profesionale, de ce nu se extinde si pentru invatamantul superior. Studentii nu au nevoie de practica?


#45

cunosc mai multe cazuri in care parintii continua sa faca lectii cu copiii pana la varste inaintate…despre varstele inaintate ale copiilor vorbesc
le scriu comentariile, le fac temele etc
ceea ce de la o anumita varsta mi se pare aiurea
pai cum o sa fie in stare copilul ala sa faca vreodata ceva singur daca, doar de dragul unei note bune, I se da mura in gura mereu?

nu mai stiu daca am povestit pe aici, dar al mic al meu cu un an inainte de a pleca din tara a venit acasa sa-mi spuna ca profesoara de romana l-a acuzat ca nu stiu ce compunere pe care o scrisese el a fost de fapt scrisa de mine :)))))
iar eu cred ca nu m-am mai uitat pe temele lor din clasa a doua :)))
Asta pt ca talentul meu pedagogic nu facea fata incapatanarii lor. :)))) Asa ca au invatat sa-si caute singuri ce le trebuie, sa vorbeasca cu colegii etc
N-au avut super note, dar le-a folosit f. mult la descurcatul aici.
Iar acum nu ma plang unde sunt de nici un fel :slight_smile:


#46

Eu nu stau langa al mare ( clasa intai) la teme nici moarta. Nu am rabdare si nici timp. Isi face singur, arunc un ochi la sfarsit. Doar daca nu intelege o cerinta ma striga sa ii explic, dar nu ii rezolv. Temele sunt pentru copii, nu pentru parinti.


#47

Noi, in clasa a 2-a, nu avem teme, pe bune, nu avem. Are recomandare de la scoala sa faca 30 minute pe net la dreambox, dar nu o face zilnic, sa zicem de 2-3 ori pe saptamana. Pentru ca scrie dezordonat, il mai pun sa exerseze aproximativ 15 min, dar in nici un caz ceva legat de ce a facut la scoala, ci ne uitam intr-o carte in care avem curriculum si isi alege el ceva de acolo sau scriem despre ceva funny. Ati inteles bine, scriem amandoi si apoi facem misto unul de altul. :smiley:
De cele mai multe ori habar n-am ce face in clasa. Are o agenda in care scrie zilnic, exact intr-o propozitie, ceva de genul: AMA ( ask me about) the fall and bla bla bla… Asa ca, asta fac, il intreb, iar mnealui dupa cum are chef, raspunde sau nu.
Profesoara are pe website-ul ei o lista cu lectiile predate lunar, dar nu in detaliu, ci un high-level mai degraba.
Daca are proiecte, le face la scoala si mi le aduce doar sa le semnez. Mai primesc cate un raport sau un test completat de el, asa , cand si cand, sa zicem unul la o saptamana. Caietele pe care lucreaza copiii independent in clasa sunt tinute pe masuta lor, o sa le verific de 2 ori pe semestru cand ma duc la sedinta.


#48

Drumul spre iad e pavat cu intentii bune - asa era, nu?

Nici eu n-am habar ce face in clasa. Si asa mi se pare normal, mai ales la clasa a 7-a. Intelegerea e sa ma solicite daca are probleme undeva. Si are pe la geometrie. Si la fizica. L-am rugat, pentru fizica, sa apeleze la tatal lui. Acesta s-a spalat pe maini, desi e mai pe profil decat mine, care din clasa a 10-a n-am mai facut fizica… Asa ca i-am spus ca singura solutie e sa invatam amandoi cot la cot si sa incercam apoi sa gasim solutii la ce nu pricepe el. Mai mult nu stiu ce sa fac. Dar nici nu cred ca e nevoie, pentru ca n-ar trebui sa fie asa de greu, ca doar vorbim de un nivel mediu de intelegere, nu?
Cat despre meditatii… i-am spus ca la mate nu concep sa-i platesc meditatii, ca pot sa-l ajut. Iar la romana… v-am zis, cred, ca ora aceea de optional (una pe saptamana) diriga a decis s-o faca de romana si sa se pregateasca pentru Capacitate. DACA e nevoie de ceva suplimentar fata de asta si de cat il pot eu ajuta (ca la romana ma mai pricep), in functie de cum evalueaza si diriga situatia, abia atunci discutam daca e necesar sa faca meditatii. Altfel, sa n-aud!


#49

Recunosc, insa, ca ma simt vinovata la fiecare sedinta cu parintii ca nu stiu detaliile pe care le stiu ceilalti despre cum a decurs o anumita ora, cine ce a zis si pe ce profesor au suparat, cine ce a predat si unde nu s-a inteles etc. Si de fiecare data ma intorc acasa reprosandu-i ca nu-mi spune si el imi zice: dar n-am crezut ca e asa important sa-ti zic. Iar eu, recunosc, nu-l pun sa-mi povesteasca ”cum a fost la scoala”. Si daca-l intreb, oricum nu-mi zice ce spun ceilalti copii… Noi vorbim despre gagici, de ce nu il baga vreuna in seama, ce poezii a mai scris, si, cel mai mult, despre licee: ce licee sa puna pe lista. M-a zapacit cu asta. Face clasamente, cerceteaza istoricul cotatiilor acestora, stie pe de rost medii de intrare la diferite profile ale diferitelor licee etc. Asa ca mi-e clar ca la urmatoarea sedinta iar am sa ma simt ”nepregatita”.


#50

De unde rezultă că l-ați crescut frumos. Nu se încurca în detaliile can-can-urilor de la școală. Are interese strict profesionale.
Felicitări!


#51

@ChickyG, Vorbesti despre faza cu liceul? Nu consider neaparat ceva pozitiv (si nici nu cred ca e pe bune ceea ce il preocupa la varsta asta). Pentru ca stiu ca este o reactie la permanenta, zilnica si agresiva amenintare a profesorilor de gimnaziu: daca nu luati note mari, nu intrati la un liceu bun… Am tot discutat cu el despre acest atribut - “bun”. Bun pentru ce? Daca vrea sa mearga pe sport, Vianu nu e un liceu bun. Daca vrea sa mearga pe stiinte naturale, Vianu iar nu e un liceu bun. Vianu e un liceu bun doar daca vrei informatica. Asa ca de ce toata ziua ii ameninta ca nu vor intra la Sava sau la Vianu? Poate nici nu vor acolo, dar nu stiu, bietii copii. Stiu ca daca nu intra la Sava e nasol, sunt niste ratati. Nu se ocupa nimeni sa-si dea seama cam ce profil li s-ar potrivi… Doar ameninta cu ratarea daca nu intra la Sava. Eu asa o vad, ca o agresiune. Mama prietenului lui e mandra ca pustii stau in putinul timp pe care il petrec impreuna cu listele de licee in fata, incercand sa vada cum sa faca sa nu se rateze. Prietenul vrea sa se faca fotbalist, dar nici nu se uita catre liceele de profil ca-l mananca ma-sa daca nu da la ceva cu mate. Desi el uraste mate. Cam asta e… cand privesti mai de aproape si mai focusat pe copii, nu pe prestigiul scolii sau al parintilor sau mai stiu eu spre ce.


#52

Bag de seama ca nu vrem sa scapam de meteahna asta cu “poleiala”.
Degeaba obligi un copil sa se duca la o scoala de top daca el vrea sa faca altceva si nu isi va da interesul.
Ratare?!?! Pe bune ca e ratare ca faci alt liceu in loc de cel de “top”??!?!
Nu m-a intrebat nimeni vreodata in viata asta ce liceu sau ce draci de facultate am facut. In schimb am auzit f des (sub diverse forme) “ce stii sa faci?”.

Mi-e mila de bietii copii, sincer.

Eu cand m-am hotarat sa dau la liceul la care am dat, mai aveam 3 luni de zile pana la examen. Desi visam sa ajung la acel liceu de cand eram foarte mica, mi se parea asa prea de vis sa ajung acolo. Nu avusesem un ultim an de generala numai cu 10 pe linie. Niste probleme de sanatate in familie, imi cam dadusera peste cap concentrarea.
Imi aduc aminte si acum de parca ar fi fost ieri vocea dirigintei cand a auzit hotararea mea: “vai dar acolo intra numai oameni cu 10 si tu te-ai lasat pe tanjeala anul asta! Si stii ca fata mea este in liceul asta din clasa a 5 a. O sa te bati cu cei mai buni oameni. Mai bine te duci la un liceu mai modest.”
Pai femeie daca pic admiterea la acest liceu, nu tot la un liceu mai modest ajung??? De ce sa nu incerc?!

Anyway, m-a ambitionat pana la Dumnezeu si inapoi reactia snoaba si de prost gust a dirigintei si am reusit sa recuperez in ultimele 2 luni tot ce facusera “geniile” in generala acelui liceu.

All in all, e doar un liceu si nu cred ca exista ratare la o varsta atat de frageda. Nu la noi in tara, unde hai sa fim seriosi: cat ajuta in viitor renumele unui liceu pe CV?!


#53

Nu, m-am referit la faptul ca nu da doi bani pe detaliile pe care alți părinți le afla de la odraslele lor, nimicuri de budoar gen care prof s-a supărat, etc.
Dar dacă tot ai deschis discuția despre Vianu și Sava. Nu știu dacă e musai sa urmeze un liceu anume pentru o viitoare carieră.
În RO e multa umplutură în programa liceelor din diferite motive, dar mai ales pt ca anumiți profi tb sa-și acopere norma.
Fiu-meu a urmat un liceu cu profil mate-info cu info intensiv. Din clasa lui, 20 au reușit cu brio la Automatica București, el a urmat Medicină. Din câte observi, ceea ce a urmat nu are nicio cursivitate cu liceul de Informatica. Asta nu înseamnă ca ceea ce a învățat în liceu nu îi va fi de folos ca și cultura generală în profesia de medic.
Și mi-a spus la un moment dat așa: as fi putut fi un student de 10 la Automatica, dar ce folos dacă nu asta e pasiunea mea?


#54

What the actual fuck?!?!?!

Una peste alta zici ca-i un colaj halucinant de planuri de urbanizare de la primărie, instrucțiuni de la Enel și Distrigaz, extrase din broșura de NPM și PSI și ceva rețete culinare a unui autor debutant. Totul într-un limbaj îngrozitor.
– Și ce faceți voi, de fapt, la ora de tehnologie? l-am întrebat pe copil după ce am reușit să mă adun.
– Nimic.
– Cum adică, nimic? Stați o oră degeaba? Profa ce face?
– Păi, intră în clasă și ne zice la începutul orei să copiem de la pagina X sau să scoatem ideile principale.
– Și voi ce faceți?
– Unii scriu, alții se joacă pe telefoane sau vorbesc cu colegul de bancă.
– Și profa ce face?
– Se uită în calculator.
– O oră?
– Da.
– Și nu vă predă nimic, nimic?
– Nu. *

Va rog uitati-va la pozele din manual! Astia chiar isi pun ambitia sa ii faca absolut pe toti copiii sa urasca scoala?!?!
Pentru ca nu, la modul cel mai serios nu ai cum sa nu urasti din tot sufletul asemenea orori. Cum dracu mi-as putea determina si incuraja copilul sa toceasca asa ceva?!
Nici macar nu m-as obosi si i-as da carti misto pe mana in locul bataii asteia de joc: ia nota de trecere si da-i in spanac cu aberatiile lor.

Am avut si noi in scoala materia asta. Dar se faceau chestii practice: baietii ceva traforaj, modele, jucat. Noi fetele mai un tricotat, cusut, etamina…all in all era totusi o ora relaxanta in care ne jucam muncind cu mainile ceva practic. Parca avea mai mult sens stilul ala decat oribilitatea asta de acum.


#55

Avem oameni cu Bacalaureatul luat care cred că vaccinurile sunt Satana, că suntem urmașii unor daci excelenți (nazismul de căcat, românii sunt rasă superioară că se trag din daci), că există tuneluri sub Bucegi deși sub Piața Sudului nu putem face. Bacalaureatul nu este o dovadă a inteligenței sau a integrării sociale. Este doar un examen unde se dă Moromeții și roman interbelic. Ca și utilitate publică și socială examenul de Bacalaureat este sub școala de șoferi.

Dar ca sa se schimbe ceva trebuie oameni seriosi care sa stie, sa vrea si sa poata crea o reforma si o revolutie in sistem. Cum insa avem aceeasi dobitoci sinistri la putere…nu ne ramane altceva de facut decat sa facem pe dracu in patru sa ne ghidam copiii cat putem noi mai bine si sa ne bazam pe sistem cat mai putin.


#56

http://www.huffingtonpost.com/quora/should-schools-bring-back_b_14286000.html?

Asta cred ca se potriveste foarte bine si la noi. Personal chiar mi se pare o idee buna.
Si ceva de genul asta am facut si eu in scoala la orele de “lucru manual” - parca asa se numeau.

In the kitchen, children can learn an appreciation for clarity in writing when they work from a poorly written recipe. They can apply math when upscaling or downscaling a recipe. Quick - if a recipe calls for 250 grams of steak and 350 milliliters of stock to serve two, how many grams of steak would be needed to use a one-liter carton of broth and how many people would that serve? They can exercise unit conversions when grandma’s gravy recipe calls for 16 ounces of stock and two tablespoons of cornstarch, but all of the tools in the drawer are metric. They can appreciate chemistry and physics when learning the effects of certain ingredients. Quick - why does cornstarch thicken gravy? Why does the recipe tell us to add vinegar to meringue?

Home economics teaches children to be savvy consumers. The kids can learn how to read labels and see through empty marketing. They can learn how to budget. They can learn to appreciate real food. Any child or teenager that is confident in the kitchen and has expanded their palate is less likely to become trapped in a life of junk food.


#57

Așadar, un copil de 11 ani din România, un an de zile, la română, are ocazia să învețe să trăiască, să vorbească, să gândească, să scrie ca în secolul 19. Își dezvoltă vocabularul foarte serios, având de memorat câteva sute de arhaisme, câteva zeci de regionalisme și nenumărate forme învechite sau populare ale cuvintelor. Sensibilitatea lui (fantastică la vârsta asta de trecere de la copilărie spre pubertate) este stimulată pe măsura nevoilor lui, cu dor de moarte eminescian, nostalgie după tinerețea trecută, niște ură pe străini, niște erotism cu bădița și niște peisaje de iarnă. Primește informații despre: conflictul Moldova-Polonia din secolele 15-16, Toma Alimoș, viața țărănească din secolul 19, despre Tasmania și Olt. Rămâne cu impresia că un comentariu literar trebuie să conțină idioțenii cum ar fi “mișcarea interioară” și “ecouri sufletești” și că cititul e un chin.


#58

Oh, doamne!
Citeam ieri articolul asta si mi-am dat seama ca are dreptate. Si ca trebuie sa facem ceva. Dar sa mor daca stiu ce…
http://www.contributors.ro/editorial/parinti-treziti-va/

"Avem, astfel, o intersecţie de lumi care au strâns la mijloc, într-o încordare teribil de disociată, destinele copiilor noştri: o şcoală ruşinos de învechită, o generaţie de părinţi anxioşi şi un mediu virtual exploziv, mai intens şi rapid decât oricare dintre noi.

Ce poţi face pentru un copil sub tălpile căruia s-au aşternut atâtea nisipuri mişcătoare?

Între polul fix al anchilozării instituţionale şi cel spectaculos al mediului online, singurul mediator posibil este familia. Părinţii sunt singurii care pot exercita control şi modifica echilibrul de forţe. Ei sunt singura zonă activă, cu adevărat decizională şi capabilă să intuiască toate curentele viitorului. Nu înţeleg ce îi opreşte să se asocieze, să se organizeze, informeze, să îşi ia consultanţi profesionişti în educaţie (psihologi, mediatori, traineri etc) şi să exercite asupra culturii organizaţionale din şcoala unde-şi ţin copiii câteva presiuni fundamentale, pozitive."


#59

@unamica habar nu am ce se poate face.

Este o intreaga lupta cu tot sistemul cap-coada! Dar nah…cica suntem tradatori de tara pentru ca ne dorim sa avem la putere oameni capabili si cu dorinta de a face si ceva bine si nu doar sa ne bage mana in buzunar.

Zilele trecute am dat pe FB (probabil ca deja v-au ajuns sub ochi posturile respective) de o pustoaica din clasa a 7 a din Targoviste - un fel de Gica Contra cu argumente, exprimare impecabila si gata sa chestioneze decizii imbecile.
Olalalala, citeam si comentariile mai urate, citeam si despre reactiile profilor si ale celorlalti parinti de la ea din clasa…acelasi INDIGO prin care am trecut si prin care mai trec si acum si eu - acum insa mi-o iau subtil peste ochi doar asa online si de la departare, dar aceleasi reactii si replici intelepte: “termina cu idealismul asta” “esti prea revolutionara” “dar ce atata chestionat, daca asa merge treaba” “dar daca toti pun bani pentru X cadouri, X fonduri - de ce parintii tai se pun contra?” “te trezesti tu acum sa vrei sa schimbi sistemul?” Etc etc etc.

Pe de o parte o admir pe pustoaica mult de tot - si ma doare sufletul cand ma gandesc cat de multe s-ar schimba, dar nu se intampla asta, daca ar avea mai multi coloana vertebrala si discernamant sa inteleaga ca nimic nu este sfant si ca individul trebuie sa isi foloseasca creierul sa chestioneze, sa invete, sa nu plece capul si sa aiba respect pentru cei din jur.

Pe partea cealalta insa stiu ca avantul asta nu o va tine prea mult. Va obosi la un moment dat. Si va obosi nu in lupta cu sistemul ci in lupta aia cea mai ingrata si mai mizera, cu cei care apara acel sistem si care incearca sa o pondereze.

Ce as face daca as avea un copil acum, acolo? Cam ce au facut si ai mei cu mine: oferit sansa sa invete multe in privat, invatat ca niciodata sa nu plece capul chiar daca va sfarsi poate marginalizata, invatat ca mereu sa isi cunoasca si sa isi ceara drepturile, facut tot posibilul sa ii creez un anturaj de copii/oameni verticali.

HA, dar de burse asa pe banda rulanta ati auzit?! :fearful: That’s a new one!

Cam așa se face școală în țara asta. Română, mate sunt de bază, acolo trebuie să fii atent, să zbârnâi, să faci meditații, altfel nu poți ține pasul cu materia. Apoi urmează limbile străine și științele, la care înveți când se anunță test și mai ridici mâna uneori, iar la coadă sunt câteva materii unde nu faci absolut nimic, te joci pe telefon toată ora, absențe nu se pun dacă nu chiulești prea des, iar la sfârșit ai niște frumuseți de medii de 10. Și iei și bursă.

Am crezut că e școala noastră un caz izolat de burse-la-toată-lumea. Dar nu, vorbind cu prieteni și cunoștințe, mai pe Facebook, mai pe lângă, mi-am dat seama că o mare grămadă de copii iau burse. Eu până acum am avut impresia, evident greșită, că bursă primesc doar elevii excepționali, supradotați sau măcar cei foarte, foarte silitori. Însă ori avem cu toții niște mici genii la casele noastre, ori e ceva putred la mijloc.


#60

@Daria Bursele pe banda rulanta le traiesc si eu, da. Aproape toata clasa are, cu vreo cateva exceptii, sa-i numeri pe degetele de la o mana. De-aia si comentam. De-aia m-am certat si cu prieteni care cred ca-s nebuna ca nu-mi convine ca ia copilul note mari. Dar asa cum i-am explicat si lui, la felul in care se dau aceste note mari nu mai inseamna nimic. Nu mai au nicio relevanta. Mai ales pentru ei, elevii. Adica o sa creada ca-s copii de 10 si cand ies pe piata muncii… rade @Queen de ei (si pe buna dreptate) ca nu au habar sa innoade doo vorbe.

A nu se intelege ca nu-mi convin banii aia. Cu banii pe primul semestru copilul si-a platit cantonamentul.