Loc pentru taifas


#361

Pentru că nu e o săptămână, nu în cazul ăsta adică. Când, la solicitarea medicului, casa de asigurări îți decontează o cură pentru burnout - la un fel de sanatoriu unde te relaxezi, meditezi, pictezi, te plimbi, faci terapie de grup - perioada respectivă începe de la 6 săptămâni. Și da, ești internat, nu e ambulatoriu.

Or, asta nu e de dorit într-un parcurs profesional. Dacă nu se poate evita, asta e,… dar dacă se poate, eu zic că e mai bine așa.

Și hai să nu folosim cuvinte precum ”sclavie”, personal nu mă simt deloc sclavă.


#362

Ahh, am priceput. E alta situatie. Dar chiar se pleaca de la 6 saptamani in sus?
Aici mi-au oferit medical vreo 2 saptamani cand simteam ca nu mai pot. Ma rog, GP-ul argumenta ca pana la urma e mai ieftin sa stea omul acasa o saptamana, doua si apoi sa revina la munca, decat sa ajunga la probleme nasoale, internari si alte cele.

Nu m-am referit la tine. M-am referit la un sistem care nu iti permite sa zaci daca ai de zacut. De asta am dat exemplul tatalui meu. A avut in toata viata lui un singur concediu medical. Si ala pentru ca era cu preinfarct internat la Floreasca.
Si da, nici acum cand ii e rau nu poate sta acasa. De ce? “Pai raman fara serviciu”.

Pentru mine asta inseamna sclavie. Sau cum povestea @albinuza acum ceva vreme, ca in 5 ani de munca, nu a putut sa stea acasa o zi cand simtea ca moare.


#363

Pui si tu acum germana cu engleza tztztz
Ma prezint (tie)
Mi te inchipui
Te mi te prezint
Ma pun in fata ta
:laughing:


#364

Mi-e greu totusi sa cred ca 6 saptamani inseamna ca ai pus stop la tot parcursul profesional.
Presupun ca depinde de companie, de manager si de cat de stricte sunt lucrurile.

Uite exemplu din compania unde lucrez acum: cand implinesti 10 ani de munca la ei, primesti cadou 3 luni de concediu platit. Sefa mea pleaca din aprilie pana in iulie in lume. Singura problema este de cum o sa ma descurc eu sa ii tin locul la TOT. Altfel…ce parcurs profesional?! Ca doar nu o apuca senilitatea prin Thailanda si brusc uita toata treaba si experienta.


#365

Mama mia, asta da cadou! :heart_eyes: La noi se dau nici nu mai stiu exact suma, 100 sau 200 € :joy: . Brut, deci mie mi-a ramas nici juma din suma.

Nici eu nu cred ca o cura dintr-asta singulara poate fi o piedica la o cariera, mai ales daca ai apucat sa fii destul de mult acolo, incat sa-si dea seama lumea ce poti.


#366

Daaa, dar ti-am zis :smiley: Scump cadou. 10 ani numai de munca 6-7 dim pana seara. Disponibila la orice ora din zi sau din noapte. Ea a deschis si crescut biroul din UK. Din punctul meu de vedere ar trebui sa primeasca niste share-uri :wink:
Muierea poate sta acasa si un an ca nu va uita prea curand toate secretele meseriei. Daca o iau abia venita dimineata si intreb de X client e ca papagalul.

Asta ma duce cu gandul si la maternitate. Eu nu prea pot sa inteleg cum spun unii ca o femeie care a stat in maternal 1 an a uitat tot. Da, iti ia poate ceva timp sa iti reintri intr-un ritm mai alert…dar altfel, daca ai toti boii acasa, nu se stafideste creierul chiar atat de usor. Dar asta e doar parerea mea.


#367

Asta nu știu, nu pot generaliza.
Știu doar că am 2 colegi care au fost plecați cu burnout. S-au reîntors, i-au ”reintegrat” (după ce ai lipsit așa mult nu începi direct cu program de 8 ore, ci în etape - 2, 4 și respectiv 6 ore, timp de câteva săptămâni fiecare) și apoi i-au tras pe linie moartă. Sunt excelenți în ce fac, leaderi în sensul frumos și bun al termenului, și totuși au fost ”săriți” când au avut loc promovări interne.
”E bun, dar dacă-l apucă din nou, ce facem?”. S-a convenit că oamenii nu-s reliable și orvoar.

Altfel, aia cu concediul de 3 luni e de vis :slight_smile:


#368

Ah, pai stati mah, ca nu ati zis pana acum ca nu e vorba de amarati ca noi, marea majoritate :joy:

Frate, asta ca imi bag picioarele, eu fac greva, ma revolt, ii invat minte pe astia, imi iau viata inapoi si dau din mana postul de 10.000 de euroi pe ala de 8.000 de euroi este un fel de fandoseala, cu tot respectul. Vai mie dar asta da masura drastica :joy:

Am mai auzit si din alea gen gata, imi dau demisia! Plec! Acum! In secunda asta! Las munca, las tot! … Ma duc de suparare un an in jurul lumii :roll_eyes: Ah, ca ma tin conturile sa fac asta, e alt aspect, dar nu se pune, sa privim ideea principala si anume: imi bag picioarele, eu fac greva, ma revolt, ii invat minte pe astia, imi iau viata inapoi :joy:

Ma scuzati, dar si astia mai cu muci la nas ca mine, ca @Nancy, suferim de epuizare chiar daca nu suntem mari grauri la nivel mondial. Adica chiar am tupeul si imi permit sa cred ca pot sa sufar cam de acelasi nivel de extenuare.

Acum eu am dedus ca la nivelul astora mai cu muci la nas, ori nu se oboseste la fel, ori sunt sclavi si asta e…ori mor acolo, ori tre sa se salveze pana nu ii ia salvarea de acasa ca nah, vorba aia…este de neacceptat sa nu te lase la relax 6 saptamani fara comentarii. Ce inseamna sclavageala asta! Tari primitive…

Bah, va jur, ma simt ca pe eva :joy:


#369

Păi dacă primești diagnostic de burnout, trebuie să fii tratat pentru asta. Și ei au decis că burnout nu se tratează pe repede înainte, pentru că-i posibil ca după câteva luni să te-ntorci la doctor.

Deci, de la șase săptămâni în sus, stai la sanatoriu, te curarisești cum trebuie…
Nu știu multe cazuri - doar 2 colegi la noi, cum zisei - dar în Germania erau vreo 2.700.000 de cazuri în 2016 (când credeam că mă pocnise și mă informasem nițel pe subiect) - cazuri documentate, adică cei care au cerut ajutor de specialitate. Eu n-am fost chiar atât de rău, ca dovadă că la momentul respectiv mi-au ajuns câteva zile libere, recuperare de ore suplimentare…


#370

Sa stiti ca stiu si eu unul din asta, care a tras lozul cel mare din niste afaceri cu terenuri atunci cand a fost boom-ul, s-a ales cu vreo 2 milioane de euro in conturi si a zis gata! Pana aici! Ai de mama lor de nenorociti, eu nu mai muncesc! Ce e stresul asta nenorocit! Rascoala sa fie!

Rasculat este si acum, la ani buni dupa episodul respectiv si rasculat va ramane, ducandu-si existenta nefericita, de grevist, pe munti, prin expeditii pe cine stie ce varfuri cunoscute, ca turist se meserie sarmanul. Si continua sa se rascoale nefericitul traind doar din mizeria aia de dobanda de la banca…


#371

Am senzația că ne iei la perpulis, pentru că ți se pare jenibil, să vezi un ca un regres, un salariu cu 2000 de euro mai puțin! Se vorbea de o poziție de top, la nivel național, adică se scrie în ziare despre tine și ții prelegeri, despre cum construiești o strategie, ca să câștigi licitații (de la stat). Și dintr-o dată, devii un directoraș, de filială, nu te cunosc decât ăia 10 angajați ai tăi. Nu știu ce înseamnă 2000 de euro în lumea ta, dar aici e un salariu new entry! Îmi cer scuze că am îndrăznit să vorbesc, despre “cum e să fii ipohondru pe bani mulți” . După logica ta, trebuie să ai salariu de spălătoreasă și să muncești ca un ocnaș, ca să te îmbolnăvești pe bune. După care să ai salariu atât de mic, încât să ceri o zeamă, la cantina săracilor!
Tu vorbești serios??? Ție 2000 de euro, mai puțin, pe lună, ți se pare irelevant??? Că eu pot să-ți povestesc, cât de relevantă e diferența, mai ales la pensia, de care vorbea @Nancy.


#372

Pai tot cam impresia asta am avut-o si eu :grin: Ceva gen, aaaaa … stai mah ca nu era vorba de astea ca voi :roll_eyes: Noi vorbeam aici de tipi cool, nu de ciuri-buri…


#373

Am recitit ce-ai scris! Cred că ar trebui să recitești și tu ce s-a scris, ca să înțelegi că nimeni nu minimizează nivelul tău, sau al lui @Nancy, de efort.
Ce dracu ai, de iei totul atât de personal???
Cine-ți pune ție la îndoială, eforturile? Și dacă ai 10.000 de euro, nu te epuizezi, sau care e ideea ta? Că în afară de-a înjunghia ici și colo, n-ai zis nimic! Ce-ai fată, cu noi, de ești așa aprigă?


#374

Ia de mai citește o dată! Tot textul. Și nu în diagonală. Hai băi, las-o dracului! :roll_eyes:


#375

Am zis eu ca este irelevant? Nu mi se pare irelevant, din contra. Dar uite, asa de dragul conversatiei. Vorbim de 2000 din cat? Din 5000? Din 10000? Din 20000?

2000 in sine insemna mult, dar in contextul discutiei inseamna diferit in functie de totalul din care se scade.

Si tind sa cred ca pensia aia de care vorbea @Nancy, cel mai probabil avea la baza un venit in jur de 2000…punct… sau in tot cazul, un venit din care 2000 inseamna mai mult de jumatate din total. Nu cred ca @Nancy a vrut sa sugereze ca trage tare pt pensia grasa ci ca trage tare pentru pensie (normala, nu grasa)


#376

Tu uiți niște detalii. Suedia e una din cele mai scumpe țări. Venituri mari, impozite mari, cheltuieli mari. 2000 de euro, se câștigă, la Alimentara. E un salariu în sine, dacă stai să te gândești. Indiferent cât de ok ar fi suma care rămâne, tot îți afectează modul în care trăiești, cheltui, cumperi. În plus, omul ăla era muncit până la os, pentru fiecare kkt de coroană suedeză. Tu cât de ușor ai renunța la poziția ta, ca să lucrezi în middle management, pe un salariu, să zicem, cu 20% mai mic, față de ce ai acum? Sau, mai bine spus, ce te-ar face pe tine, să faci o schimbare, atât de mică?


#377

Bai, eu nu asta am vrut sa spun. Dar mie asa mi-au sunat lucrurile: aaaa uite ce chestie domne, trendul asta de a-ti baga picioarele, e clar…sclavagismul s-a intors, ne ingrijoreaza ca lumea isi baga picioarele. De fapt nu isi baga nimeni picioarele ci numai cei care isi permit. Altfel, realitatea e ca restul nu au decat varianta ajuns in spital, indiferent cand de civilizata e tara.

Eu, personal, cred in continuare ca lucrurile se judeca altfel daca vb de reducere de la 10.000 de euro la 8.000 de euro sau la 800 de euro. Pe aia la 8.000 de euro cred ca poti sa o faci daca ti se pune ptutza ca esti extenuat si cred ca o faci destul de usor chiar daca incerci sa bravezi de parca te-ai aruncat in gol fara parasuta.

Eh, pe aia la de la 10,000 la 800 cred ca nu o faci nici daca te cocoseaza munca si mai degraba chiar te aruci in gol fara parasuta.


#378

Cred ca iti amintesti discutiile pe eva gen: eu ziceam “frate, 2000 de lei nu e salariu, e bataie de joc, wtf!” Si vreo 10 sareau “hai sictir, eu am 1500 de lei si stiu pe unii care au chiar si 1000 de lei si traiesc!”

Daca ziceam ca asta nu e trait ci maxim supravietuit la 1500-2000 de lei, fara ca asta sa insemne ca aia care au atat trebuie sa isi puna streangul de gat, jap…se rasturna galeata cu laturi in capul meu.

Banuiesc ca si pt banii aia se munceste tot din greu, pana la epuizare. Acum nu stiu daca de la nivelul ala de ex poti sa iti bagi picioarel. Sau de la un nivel mult mai ridicat poti sa iti bagi picioarele pana la nivelul ala.

Ce vreau sa zic este ca o fac doar aia care isi permit luxul. Si nu cred ca si-l permit multi…


#379

Nu, lucrurile se calculează așa: cât de relevante sunt alea 20%, pentru modul în care trăiești tu? Tu, @Queen. Ca să poți înțelege că toți oamenii își doresc ce-ți dorești și tu! Ce înseamnă un downgrade de la vârful piramidei, câteva trepte, pentru modul în care te percepi tu? Pentru că, deși există excepții, oamenii de pe pozițiile de vârf, trebuie să fie competenți. Câte ore se zice că sunt necesare, ca să stăpânești o meserie /sport /îndemânare? 10.000. Ca să stăpânești. Dacă vrei să devii expert, mai pui ceva. Nu contează ce faci, că ești graur mondial, sau zugrav, îți faci meseria la nivel de specialist și nu-ți cade bine să fii plătit, ca tanti care dă bilete, la buda gării!
Depresia, nu e un lux! Burnout nu e un lux! Ori cobori de la secretariat, la pus borcane pe rafturi, ori ăia 800, îi ia statul, că tu te cureți. Fie de jale, fie îți pui capăt mizeriei, singurel.
Săptămâna trecută, am fost la o conferință, despre sănătatea mintală (pregătim personal medical, pentru secțiile de psihiatrie).
Nu luxul te trimite în medical pe 6 luni, ci imposibilitatea de-a mai da randament. Ești praf, poa să-ți stea cu pușca la kur, cel mai tartaon dintre șefi și fondul de pensii, să te amenințe cu o bătrânețe lungă, dominată de inaniție, nu mai contează. Ești o plantă, nu mai ești bun de nimic. Hobby-urile, devin chin, nu te mai antrenezi, nu mai ieși la plimbare, nu te mai vezi cu amicii, nici cu familia. Într-o zi, te găsește cineva, rece. Dacă nu-ți aduni mințile și faci ceva în sensul ăsta.
Mulți nu fac. Alții învață care sunt prioritățile și renunță la niște bani. Măcar pentru o vreme.


#380

Păi nu. Cunosc pensionari, inclusiv la șandramaua noastră, care nu se ajung cu banii și lucrează pentru 450 de eur pe lună (maximul de venit care poate fi câștigat fără a fi impozitat), pentru a completa pensia. Și-i muncă grea la noi, frate, oamenii ajung la bandă de cele mai multe ori… Dar o fac, deși au muncit o viață.

Nici eu nu mi-aș permite, nici să vreau adică. Încerc să-mi aerisesc creierii cu alte mijloace.