Loc pentru taifas


#381

Vorbim de lucruri diferite: poate imi permit o reducere de 20%, desi mi-ar afecta nivelul de trai si este la alegerea mea daca o fac sau nu, dar nu, nu imi permit sa imi bag picioarele sa plec in jurul lumii sa ma reculeg timp de un an sau sa impletesc papadii timp de 6 luni sa imi revin.


#382

In tara “minunata” in care traiesc concediul Este de 10 zile pe an (sau 2 saptamani daca vreau sa fiu draguta). Fericitii au 15 zile.
Daca pleci la Alta firma risti sa revii la 10 zile.
In afara de asta mai exista doar 5 zile de sick day.
Asa ca daca mai aud de burnout ma impusc :))))


#383

Îți permiți, dar vrei? Ti se pare puțin lucru? Că despre asta era vorba, despre luxul de a renunța la o parte din veniturile tale, un moft, până la urmă, care nici măcar nu se simte.

Impletitul papadiilor, poate fi singurul lucru care mai are vreun inteles, pentru cineva in situatia aia. Eu n-as lua in deradere chestiile astea!
Oameni care au avut totul, au sfarsit prin a-si trage un glont in cap, taiat vene sau mancat o tona de pastile. Tu crezi ca sanatatea mintala e un moft???
Pentru tot hei rupismul asta, se plateste un pret. Daca ai curiozitatea, cauta informatii, despre privarea de somn (foarte des intalnita la cei care se spetesc muncind) si Alzheimer, de exemplu. Si asta e doar unul dintre efectele epuizarii. Ca sa nu mai vorbim de depresie, accidente de masina sau de munca, in care au fost implicati, oameni epuizati. Daca tu zici ca merita, sa te sleiesti, asa o fi!
Personal, daca simt ca nu mai pot, ma duc sa aranjez marfa pe rafturi, la alimentara, pe o treime salariu, fata de ce iau acum.
Nu m-am nascut cu lingurita de argint intre gingii, am trait cu buget restrans si stiu s-o fac si-acum, daca e nevoie.
Impletesc si papadii si mananc radacini si fructe de padure, daca e nevoie, atata timp, cat sunt sanatoasa!


#384

Senzatia asta s-a cam transformat in certitudine. Dar ma rog, ma intorc la cana mea de ceai si pt moment pun pe ignore cititul pentru ca nu tin mortis sa ma cert de la ora asta.

Probabil pt ca aducem atitudinea agresiva de Eva undeva unde niste anonime isi spun propriile pareri si EXPERIENTE fara sa tina musai sa isi impuna punctul de vedere.

Da frate, pentru mine unele chestiuni sunt sclavie. Punct! Nu mi se pare normal absolut deloc sa zici ca nu poti pleca doua zile intr-un medical pt ca ramai fara job. Si am dat exemplul lui tata. Iete ca asta nu s-a mai simtit jignit cand i-am zis ca e totusi un usor sclav. Admite faptul ca e constrans de situatie. La fel cum si eu am fost sclava in alte situatii cand chiar depindeam de kktul ala de job si trebuia sa prestez de la 7 dimineata pana la 7 seara.

Si mai e o treaba, nu e deja usor plictisitor sa scriem randuri peste randuri EXCLUSIV cand avem motiv sa ne dam in stamba si sa le dam altora peste nas?!


#385

Eu cred ca-n povestea asta fiecare are adevarul lui. Si-s multe variabile in functie de care binele meu nu-i acelasi cu al altora:

  • Rezistenta personala la stres, nesomn, efort intelectual. Asta e cam ca sportul – combinatie de genetica, disciplina si antrenament.
  • Satisfactia muncii pe care o faci, cat iti place si te motiveaza jobul pe care il ai dincolo de banii pe care ii primesti pentru munca ta.
  • Raportul dintre nivelul de confort prezent/viitor si efortul pe care esti dispus sa il aloci pentru confortul asta.
  • Natura jobului. Perceptia generalizata pe care am remarcat-o e ca angajatorul formal e destinatarul final al muncii, eu fabric o piesa si habar n-am daca e pentru un tanc sau pentru o chiuveta si oricum nu ma intereseaza, firma poa sa si-o bage si in kur daca vrea. Ura si la gara, restul e sclavie. Acum, sa zicem ca io sunt firma, sau unul dintre oamenii care trebuie sa vina cu cash de-acasa daca pe 15 ale lunii nu-s suficienti bani in cont pentru treij de oameni pe statul de plata. Daca un client din Dallas are o problema si un om din intreprindere trebuie sa ii raspunda, il sclavesc pe respectivul om fiindca da un mail sau raspunde la telefon dupa 6 seara? Renunt la clientul care plateste facturi ca eu sa am pe 15 bani in cont sau la omul care nu i-a raspuns? Sau poate omul ala sa se ridice de langa un alt client audiat de procuror si sa iasa pe usa, pe motiv ca gata, a muncit suficient pe ziua de azi pentru firma?

#386

Asta mi se pare un factor principal.

Am avut eu un sef, bine ca eram multi sub el, ala misto tare, care pe langa toate astea mai e si hiperactiv. Vine la serviciu la cel tarziu 7 jumate, cu joggingul deja facut. Lucreaza ca un bou in plug, are grija sa mearga seara macar de 3 - 4 ori pe zi la sala, seara/noaptea are callurile cu USA si binenteles ca mai lucreaza una ,alta de acasa. Mai e si simpatic, zice ca mai adoarme la alea, se trezeste cand americanii intreaba din ce in ce mai tare “ce parere ai tu despre asta, Stefan?” :joy: Ma gandesc cateodata ca sigur mai ia si ceva substante ca niciun om normal nu poate duce cat duce el. De decenii! In cativa ani a lucrat si in concedii, full.


#387

Ah, deci ai putut sa iti iei cateva zile libere totusi. Fix despre ce discutam si fix la ce ma refeream eu.

Nu stiu, pe cuvant de onoare daca pot pricepe de ce e musai sa luam lucrurile atat de personal si sa devenim de o agresivitate absolut stanjenitoare…pt mine cel putin.
Eu spun ca e sclavie daca nu poti sta macar o zi acasa cand simti ca mori. Dau exemplul lui tata, dau exemplul lui Albinuza si ce idee geniala ne trece noua prin cap?!
“Bahhh, stai asa ca naivele astea de Daria si Samoa ne iau la misto, pe noi, pt ca nu ne permitam sa ne pensionam de acum.”

Pe bune?!?! Eu inteleg fff bine cheful de scandal si de cearta. Ce nu inteleg este cand pui vorbe in gura si cand exagerezi de dragul hiperbolei doar ca sa faci circ.

Dezamagitor si frustrant moment, recunosc.


#388

Eu vorbeam totusi, despre altceva, despre cazuri in care concediul, hobby-urile si zilele libere, nu mai au efect. Si-atunci, desi iti iubesti munca si o faci cu pasiune si iti place si prestigiul pe care ti-l aduce si banii sunt buni tare, toate astea inceteaza sa mai conteze. Nu mai vrei nimic, decat sa se termine. Unii ajung la capatul puterilor, din cauza joabei. Altii, ca in cazul gagicului, nu pot duce joaba de top si probleme in famile. Si clacheaza, frate! Si asta nu-i face niste rasfatati, care nu stiu ce-i aia epuizare. Ci niste oameni, care si-au atins limita suportabilitatii. A lor, ca aia e individuala.
Si cand se mai refac, hotarasc sa calatoreasca mai putin, sau sa-si ia apartament cu 2 camere, in loc de vila cu 7 si sa mearga cu tramvaiul la joaba lor de scarta-scarta, pe hartie. Care nu presupune sa porti costume de mii de euro, ci outfit de la Zara.
Sunt oameni care fac asta, da. Nu dintr-un moft, ci pentru ca reusesc sa se iubeasca pe ei, mai mult decat toate avantajele vietii de corporate de succes!
E foarte simplu.


#389

Asta se intampla pe aici la greu. E record la cocaina din Tamisa :))))) In special in finance, recruitment si vanzari. Nu mai stiu daca v-am spus ca semnasem contract cu o companie si mi-am dat demisia fix din prima zi :smile:
Se muncea de la 7 dimineata pana la 8-9 seara. Toata lumea era cu redbulluri pe masa si informal am fost avertizata ca sa presteaza si alte cele ca sa sustii ritmul.
Asta este doar un exemplu pt ca am mai multe si am participat la multe discutii pe tema asta.
Si da, am ales sa imi bag picioarele desi puteam castiga extrem de multi bani. Bani pe care nu ii fac acum cu jobul asta.
DAR…am ales sa imi reduc cheltuielile care oricum nu era babane rau pt ca eu nu am hobby-uri si preocupari scumpe. Nu dau bani pe tzoale decat fff rau, de calatorit mi s-a cam luat un picut de cand mi se pare ca e tot mai aglomerat si mai scump, iesiri si dat bani pe bautura - am facut asta non-stop cand eram mai tanara…acum ma cam plictiseste activitatea asta.

Sefa a ales sa renunte la diverse taskuri care ii aduceau multi bani pt ca nu o mai lasa sanatatea. Nu mai iese la restaurante prea des si a inceput sa isi gateasca si sa isi aduca mancare la pachet. Dar mi-a zis ca se simte mult mai bine de cand a lasat-o mai usor.

Pm, ipohondrii cu bani.

Hai, mai faceti inca o criza si pentru exemplele astea. Nu de alta, dar chiar nu stie daca nu cumva sunt niste jigniri subtile la adresa voastra.


#390

Eu am inteles foarte bine. Dar am zis sa mai subliniez inca o data ca nu discutam in EXTREME!

Unii se pot recupera dupa doua zile…dar nici pe alea nu si le pot lua. Unii se duc cu preinfarct la munca (fix ce s-a intamplat cu tata) si abia dupa ce a picat pe jos a fost luata in serios situatia si concediul medical.

Pe cuvantul meu de onoare ca mi se pare de SF ca s-a starnit cearta asta.

Si care da, isi si permit. Fiecare cu bafta lui. Dar sunt si oameni care pentru a manca numai in buricul targului zi de zi in Londra, prizeaza niste cocaina ca sa poata rezista ritmului. Iar eu una, fix despre extremele astea discutam ieri pana sa realizez ca aduc indirect jigniri. Si vorbeam fix despre oamenii care si-au asumat un ritm nebun pentru niste banii nu musai/nu mereu necesari si care in timp au realizat ca pur si simplu nu merita. E atat de simplu din punctul meu de vedere.


#391

@Samoa, omul tau chiar ajunsese, se pare, chiar la rascruce de drumuri: ori schimbare majora, ori ciao cacao viata (a trai ca o planta nu-i viata), nasol. Si foarte misto ca si-a revenit si poate face schimbari.

Bravo si respect oricum tuturor care folosesc mijloacele de transport in comun! In Scandinavia latura ecologica e luata oricum mai in serios si lumea (aia privata, om cu om) chiar face ceva pentru ea.


#392

Noi mai ca nu suntem facuti in fata “romani saraci” cand spunem ca nu avem masina si nici nu vrem. :joy:


#393

Am avut colegi care nu au facut schimbarea. Atac cerebral la 30 de ani unul din ei, altul infarct la 32 si inca doi care au murit.
Si nu, nici unul dintre ei nu erau muritori de foame si nu munceau pentru rata la casa sau o pensie normala. Pur si simplu se obisnuisera cu un anumit stil si ritm.


#394

Si noi la fel! :smile:
Se belesc ochii cat farfuriile “cum, NU AVETI masina?” Nu fra, ca nu ne trebuie. Stau in centru, imi ia 6 minute cu tramvaiul, sa ma duc la munca. In rest, unde sa ma duc cu masina? La gratar?

@Travelerista eu iti spun sincer, ca nu stiam ce sa mai fac, il vedeam cum se pierde, zi dupa zi, devenea tot mai apatic . Am innebunit de frica! Si e om educat si stia exact ce se petrece cu el si cum se lucreaza cu asta si tot degeaba!

Da, respectul pentru mediu e luat foarte in serios.
Marca Houdini, fac haine pentru frig si munti si sport. Scumpe otrava!
Au reduceri, de pana la 70% si te intampina cu un mesaj “Nu cumparati haine noi, decat daca aveti neaparata nevoie, nu pentru ca sunt ieftine. Pastrati hainele mai mult timp, daca le aerisiti dupa fiecare puratre, in loc sa le spalati. Si protejati mediul”
La prima vedere, pare ca baietii astia se impusca in picior. Daca te gandesti mai bine, asta e cea mai tare strategie de marketing, folosita in Scandinavia! :joy:
Imi place de ei!


#395

Pe asta cu “casa nu, copil nu, dar nici macarrrrr o masina?”
Nu, iete ca nu vreau nici macar masina. Si uite ca prefer sa pun la ciorap pentru pensie, miile de lire pe an pe care le-as da pentru intretinerea unei masini aici.
Altii prefera sa aiba 3 masini de lux in Londra si sa munceasca pentru asta de sa le sara capacele. Io nu vreau sa muncesc pentru masina.
Haiiii, sariti acum ca iar v-am jignit. Eventual pe toate cele care aveti masina in dotare.


#396

Oamenii sunt diferiti deci au un threshhold diferit la stres si oboseala.
Personal si din experienta proprie nu as mai lasa un job sa ma aduca intr-o stare de epuizare.
Eu sunt fix un exemplu de persoana care acum 6 ani castiga un salariu mediu pentru Romania, deci nu aveam cine stie ce functie si totusi am plecat pe o pozitie platita cu 30% mai putin. La un salariu mediu (care oricum nu iti permite foarte multe in Romania) 30% a insemnat ca un an de zile nu am mai plecat nicaieri in concediu ci am stat acasa si banii imi ajungeau fix cat sa imi platesc cazarea, mancarea si transportul.
Dar nu mi s-a parut nicio secunda ca am facut o greseala fiindca macar nu ma mai duceam la serviciu plangand dimineata.

Nu prea conteaza ca esti mare director sau un simplu muncitor, cand sanatatea iti e in pericol te duci unde vezi cu ochii si nimic nu mai are aceeasi importanta.


#397

Sincer, eu cred ca nici voi nu ati citit ce am scris eu.


#398

Ba am citit chiar prea bine @Queen
Nu am vrut sa scriu mare lucru de dim tocmai ca sa am timp sa citesc si sa inteleg.

Esti extrem de agresiva si nu pricep de unde ura asta care rasare in randurile tale cand ti-e lumea mai draga.
Nancy ca o fac sclava, tu sari si arunci niste vorbe de zici ca s-a luat cineva personal de tine

Whatfuckingever…fiecare cu zilele lui proaste si cu nervii lui.
Insa chiar e a nu stiu cata oara cand iei prea personal o discutie si o transformi, extrem de agresiv in scandal ieftin.


#399

va amintiti probabil cand @Nancy se vaita ca o cocoseaza munca pe care a prestat-o cu ocazia black friday. varianta oferita a fost: aaaaa pai stai, pune stop ca e naspa daca te extenuezi. uite X sau Y nu a zis stop si a fost naspa.

ca sfat e ok. da, ar fi misto sa poti spune stop. uneori nu se poate frate. nu poti zice stop pt ca asta te va costa bai, pozitie, avantaje sau ceva ce nu iti permiti si nu vrei sa te coste ca te va ustura in fund mai mult sau mai putin. uneori nu poti zice nici macar “mah am obosit, mai luati munca asta din spatele meu”. aici, in baza celor discutate de voi reiese ca stai frate cum sa nu poti zice asta? ha??? pai e sanatatea ta mah, crede-ma, asculta-ma…trebuie zis HO!

cand oamenii normali, care nu au nici pozitii de middle management, nici de top, nu sunt nici mari grauri si nici macar din aia mijlocii, au astfel de probleme de surmenare, chiar nu se poate spune stop.

si nu e neaparat sclavageala ce vrea bossul de la tine. asta e, stii ca e perioada aglomerata din an, mie trebuie sa imi faci treaba sau pa. nu imi permit sa iti aduc un backup si lui x si lui y si lui z. asta e varianta, tragi sau pleci.

cand voi comparati cum gagicul a zis ca nu mai vrea sa fie CEO ci doar director mediocru pe 8000 de euro in loc de 10000 de euro (si cifrele sunt bagate de la mine, stiu ca nu a zis nimeni de ele) normal ca aluia care munceste ca omul de rand, fara functii si epoleti, nu ii mai vine sa zica nimic. ca nah…voi veti explica pana in panzele albele ca surmenarea trebuie inteleasa si tratata ca atare. si daca omul de rand nu pricepe inseamana ca e un sclav care va muri muncind pt ca refuza sa se salveze. ce naiba sa se mai gandeasca daca nu ca mai bine tace dracului din gura decat sa se vaite si sa primeasca un sfat pur si simplu neaplicabil. mi se pare tot luare la perpulis daca e sa o luam pe asa.

asa ca eu zic ca da, tre sa iti permiti luxul sa te epuizezi si nu il poti da altora ca sfat, pt ca este normal ca unii sa nu si-l permita.


#400

Gagicu n-a fost niciodata CEO, Doamne multam!
Postul de director, nu e mediocru, ci de filiala, cu mult mai putina raspundere, prin urmare si mai putini bani. Si nu s-a lasat de joaba prestigioasa, pentru ca n-a mai vrut, ci pentru ca n-a mai putut! Tu stii ce inseamna, sa nu mai poti? Sau esti genul de sef, care daca el/ea poate, musai toti sa poata, ca ce e cu alinturile astea “ca nu mai poti”?
Majoritatea oamenilor, cu epoleti, grauri, middle management (astia nu-s oameni normai? daca nu, de ce?), au plecat de la pozitii joase. Unde au tras ca animalele, ca sa urce in ierarhie. Odata ajunsi in top, unii, au neobrazarea, sa nu mai poata duce! Pentru ca nu s-au menajat, pentru ca si-au dorit pozitii si bani, mai mult decat sanatate.

Perioade foarte incarcate, are mai toata lumea, daca seful se asteapta ca de fiecare data, cand volumul de munca se dubleaza, tu sa faci fata de unul singur, atunci seful ala, e o jigodie de om si-i doresc sa faca cunostinta cu sindromul burnout, ca sa revina printre muritorii de rand, care nu au superputeri!
Un sef, daca are cea mai vaga idee de leadership, nu tre sa stie sa tune si sa fulgere, ci sa inteleaga, care e situatia, de ce s-a ajuns acolo si sa fie interesat, cum se poate ameliora, ca angajatul ala, care trage ca animalul, sa nu-si dea duhul, pentru binele firmei.
Un om bolnav, va costa compania, mai mult decat un angajat la ora, pentru perioadele super aglomerate!
Iar eu insist, surmenarea, trebuie inteleasa si tratata, de angajat si de sef, cu aceeasi seriozitate. Indiferent daca vorbim de pozitii de top, sau de casierita de la autogara.Un om care a clacat, nu mai face nici o branza, nu-ti mai munceste nici la sfert de randament!