Loc pentru taifas


#401

si mai ziceti de mine ca o iau personal…


#402

Păi? :roll_eyes:


#403

hai sa intreb altfel. daca gagicul lucra in germania, spania, italia, sa nu zic romania ca nah…la noi zici pe buna dreptate ca e ca in codru, si avea un salariu de 2000 - 3000 de euro cum poate are inclusiv @Nancy
sper ca suntem de acord ca la nivelul asta nu te cauta nimeni in fund de oboseala si nu e musai sa iti asigure backup si alternative ca imparti nivelul cu inca nu stiu cati.

  1. putea sa fie rupr de oboseala? putea! putea sa pice lat? putea!
  2. putea sa renunte la 1500 de euro? nu mai putea…

ce incerc sa va spun este ca realitatea multora e diferita si asta nu pt ca sunt niste fraieri care sclavagesc. pur si simplu din anumite pozitii nu iti permiti sa iti pui la punct seful pt ca s-ar putea sa primesti praful de pe toba. nu e musai sa te dea afara, dar s-ar putea din 192887263 motive sa nu te coafeze chestia asta.

vad ca ne-am proptit in chestia cum ca nu inteleg cu ca gagicul era surmenat si nu cred ca exista sa mori de oboseala. stiu ca poti sa mori de oboseala, am priceput ca gagicul era surmenat, dar adevarul e ca si-a permis un lux pe care maaaaarea majoritate nu si-l permit.

@Samoa ai dat exemplul ca la voi vanzatoarea de la alimentara are 2000 de euro. pai te asigur ca in alte tari din UE, gen franta, germania, italia, spania etc. salariul ala il are o persoana care a invatat ceva si trage de rupe pt ei. poate la fel de mult ca un CEO sau ca oricine altcineva in pozitii mult mai inalte. ala efectiv nu poate sa se duca sa lucreze la alimentara pt ca ar primi mult mai putin si nu mai este vorba de redus gradul de confort ci de privat de chestii pe care cand ai de unde renunta la 2000 de euro le consideri pana si tu mici mofturi.


#404

Am inteles, de fapt ai fost ff agresiva pentru ca noi discutam de averi cand de fapt saraca Nancy nu isi poate permite demisia. Oricum, eu cred ca Nancy se poate certa si poate dezbate si singurica chestii care nu ii convin.

Raman la parerea mea, pricep ca oamenii au zile proaste si chef de cearta. Dar hai sa avem un pic de limita a bunului simt.

O tot tii una si buna ca unii nu isi permit. Ti se pare ca noi suntem imbecile?! Tu si cu Nancy stiti sa cititi extrem de bine. M-ai vazut ce am povestit de tata?! Ce am povestit de mine?! Credeti ca nu stim ce inseamna sa nu ai de ales?! Ai citit despre ce dracu de exemple scriam?!
Eu ce am spus si am subliniat de nu stiu cate ori este: DACA iti permiti!!! Unii isi permit si nu fac nici o schimbare pt sanatatea lor. Ehh, despre astia discutam si dezbateam.

Prespun ca avem voie sa discutam si situatii mai norocoase fara sa am grija ca se simte X sau Y jignit ca vai ce situatia grea au ei.

Fiecare cu bafta si cu contextul lui pana la urma. Pentru platit facturi si chirie, mister s-a dus si pana in Kabul o tura. Am facut amandoi ce-a fost cazul si stim cum e munca grea din adolescenta. Nu imi veniti cu lectii despre ce inseamna munca grea si grija facturilor. Asta nu inseamna ca in perioadele dificile, ma simteam sau ne simteam jigniti de prietenii ff bogati care se plangeau de X sau Y.
Toti am trecut prin momente nasoale si cred ca sunt ultima persoana de pe lumea asta careia i se poate reprosa vreun snobism, trai numai roz sau aere de bogatan. Ca nu-s bogata! N-am casa, n-am masina…nu am decat doua locuri de veci pe numele. (nu stiu de ce a tinut mortis tata sa imi treaca asa ceva pe numele meu).
Nu imi puneti in carca diverse frustrari si probleme personale. Noi dezbateam niste situatii si nu persoane.

A venit vreodata Nancy sau altcineva sa ceara vreun sfat (de orice fel) si a fost tratata aici cu aroganta?!
Serios?!?! Noi vorbim de mii de euro pe cand altii nu au ce manca si vaiii, nu pot sa ceara un sfat pe aici. Pe bune?!?!?


#405

Ba putea! Sau… murea! Eram doi și trăiam mizer, din salariul meu și atât. Până la noi ordine.
Nu ai de ales, înțelegi? Te oprești, sau te cureți!
Pentru ultima dată, nu vorbim de senzația de oboseală cronică, ci de “this is the end”! Nu mai insist, pentru că e imposibil să faci un așa exercițiu de imaginație, dacă niciodată n-ai văzut așa ceva.


#406

Sunt foarte, foarte dezamăgită de felul în care ai ales să te comporți în dialogul cu mine, @Daria. Repet, STRICT în dialogul cu mine. Având în vedere ce am citit, am sentimentul că o să accentuez de mai multe ori că vorbesc strict în numele meu.

Așadar, eu mi-am spus părerea (credeam că nu-i problemă dacă e diferită) și am dat exemplul personal. La asta, mi se replică…

Serios, cum te așteptai să reacționez citind asta? Să zâmbesc tâmp și să te aprob? Să nu mă deranjeze? Eh, ce să vezi… nu s-a întâmplat și ți-am spus că nu se pune problema de sclavie, respectiv că eu personal nu mă simt deloc așa. Că tu ai simțit altfel având exemplul tatălui tău, e problema… exact, a TA, că eu îți spusesem cum stau lucrurile (insert repetiție, în numele MEU). Culmea, parcă tu ziceai pe undeva să nu o luăm personal, hmm…

Dar am (crezut că) depășit momentul și am continuat să dialogăm. Civilizat și fără ad hominem-uri. Ca azi, să văd în postările tale un plural cât se poate de nepotrivit, din punctul meu de vedere.

Serios, Daria, serios? Am făcut eu ”crize”? Unde? Mi le arăți și mie cu citat, te rog frumos?

Sincer, citind asta cred că cineva are o problemă și aia în niciun caz nu-s eu. Dar mie mi-ar fi rușine să vorbesc așa cu o persoană care doar și-a susținut, cu argumente și fără cea mică urmă de ironie, punctul de vedere.

La subiect acum, eu cred că nu mai vedeți pădurea de copaci.

  1. Starea aia oribilă, adevăratul burnout nu se instalează peste noapte. Nu ești azi vesel și echilibrat ca o floare de lotus și mâine-ți pui lama pe vene de epuizare. Asta se întâmplă în etape, sunt semne, sunt simptome, sunt semnale de alarmă. Simptome și semnale pe care le poți contracara cu măsuri ceva mai puțin radicale decât să te duci vânzător în loc de poziția pe care o aveai înainte (aici vorbesc din experiență, am scris ieri, nu reiau).
    Dacă însă alegi să ignori toate aceste semnale pe care corpul tău ți le dă timp de săptămâni, luni în șir înainte de colaps, ce să zic… ți-ai făcut-o cu mâna ta și cum ți-ai așternut, așa dormi.

  2. Este adevărat că am trăit în iarnă o situație de genul ăsta, cu oboseală enormă - și nu, nu puteam renunța decât cu un preț enorm, pe care n-am fost dispusă să-l plătesc. Am avut grijă de mine cât am putut și am ieșit cu bine. Cu experiența asta la bord, nu m-aș mai băga a doua oară la așa ceva. Ar însemna să mi-o fac cu mâna mea, a se vedea punctul 1.

  3. Și da, ffs, nu-mi permit să renunț la niște mii de euro lunar, csf, n-am csf. Motiv pentru care am grijă să nu ajung să fie nevoie s-o fac. Repet, nu se ajunge la burnout de azi pe mâine, nici pe poimâine. Cine alege să ignore toate semnele - și sunt destule - pe pielea sa o face.

Încheind ceea ce cred că e cel mai lung post al meu pe ombra, aș vrea să reiterez că (insert repetiție) vorbesc numai în numele meu și, desigur dacă nu cer prea mult, aș ruga să fiu scutită de ironii precum cele citate mai sus.

Putem sau nu dezbate civilizat, insert repetiție?


#407

Uite aici dialogul si la ce anume am raspuns si CE anume am intrebat! Nu scoate din context pentru ca nu e prea frumos. Din ce ai spus tu, sorry dar eu am inteles ca se ruga doctorul sa iti dea cateva zile de medical si tu nu si nu. Dupa cum ti-am si subliniat in post: Chiar intrebam SERIOS pt ca dracu stie…poate chiar au devenit toate companiile din Germania fff ale dracu.

se ruga dr. de familie de mine să accept să mă trimită la cură de refacere pentru burnout - nu aș fi demisionat ca să mă duc la job mai ușor, dar pe juma’ de salariu.

Dar de ce problema se punea intre: stau in medical o saptamana ca sa imi refac sanatatea sau imi dau demisia? Nu se pot face ambele?
Chiar intreb serios. Stiu ca in Romania medicalul (indiferent cat de bolnav e omul) inseamna de multe ori ca iti faci bagajul si pleci. Dar ma gandesc ca sclavia moderna nu e chiar la loc de cinste in Germania.

Serios mai ca ai luat personal si te-ai simtit atat de jignita pentru ca am intrebat asta?!
Imi pare rau dar fix la asta m-am gandit eu personal: ca mi-e greu sa cred ca nu iti poti lua cateva zile de concediu medical in Germania fara sa iti pierzi jobul.
Apoi de fapt ai spus ca nuuu, cateva zile ai putut sa iei. Nu ai fi putut in schimb sa iei 6 saptamani. Eu de unde trebuia sa presupun ca Germania ofera saptamani de zile de concediu pentru burnout?!

Insa apoi a aparut @Queen. Iar daca tie ti se pare ok modul de exprimare si stilul zeflemitor de dezbatere pe care constant il are (de multe ori il ignor pt ca nu toti suntem la fel, nu?) inseamna ca avem pareri ff diferite despre ce e dezbatere si ce nu.

Dar e ok…bine ca vezi ad hominem-ul la mine.

In orice caz, mi se pare interesant cum ieri ai stiut sa continui dezbaterea cu mine prieteneste. Chiar mi s-a parut ca ai inteles la ce mama dracului ma refeream. Dar azi brusc esti fff dezamagita pt ca nu am mai avut rabdare cu doamna @Queen

Adica vii si spui ca se roaga doctorul de tine sa pleci acasa…eu (si cred ca nu sunt singura) inteleg ca te referi la un amarat de medical de cateva zile. Intreb cum naibii vine asta si da, sunt socata la ideea ca si in Germania se pot practica chestiuni de Romania…si gata, domneeee, ti-am zis tie ca esti sclava.

Nu continui sa imi zici “bah Daria, ai fost nesimtita” pt ca ti-as fi explicat: femeieeee, intelege ca nu de tine ma miram…ci de nemti! Dar in schimb iese @Queen la inaintare sa ma faca de cacat.
Nu ai facut tu crize DIRECT cum a facut ea? Ce dragut! Aaaa, pai bine ca mi-ai zis ca ea de fapt se cearta si ataca pentru altcineva si nu pentru schimburile de replici dintre mine si tine!

Oare stilul asta de a pune problema nu e dezamagitor sau jignitor?

Am mai spus: n-am probleme cu cearta si dezbaterea. In schimb am o problema cu nedreptatea.
Iar pentru nedreptatea si exagerarile insiruite pe enspe mii de randuri, consider ca da, au fost crize absolut gratuite pe care pana la urma chiar nu e nimeni obligat sa le suporte.
Cred ca de-a lungul timpului am vorbit mereu frumos si nu am dus cearta la extrem. Dar mai cred ca trebuie sa existe niste limite ale bunului simt.


#408

Tu chiar nu ai înțeles că ceea ce m-a deranjat a fost felul în care m-ai băgat la un loc cu @Queen , cu care discutai separat? Eram eu CU ea laolaltă și scriam împreună sau ce? Pentru ce m-ai băgat și pe mine în cearta voastră, AZI când eu încheiasem discuția, IERI?

Pentru ce?

Queen vorbește în numele ei, eu într-al meu, de-aia am și băgat repetiția aia. Serios, mă crezi idioată să nu pot vorbi în numele meu sau despre ce dracu e vorba aici??

A, că a făcut referire la mine, păi na, fusese ieri vorba despre asta, nu mi s-a părut nimic ieșit din comun. Dar pe mine, repet, PE MINE unde m-ai văzut făcând ”crize”?

Și da, mă deranjează! Al dracu de tare mă deranjează, pentru că eu nu te-am jignit cu nimic - cum pretinzi tu - și n-am făcut nicio ”criză” - cum pretinzi tot tu! Pentru că eu am avut argumente pentru tot ce am scris și nu te-am desconsiderat nicio secundă!

PS: faptul că tu crezi că Queen s-a certat cu tine pentru mine este atât de urât și mă întristează atât de tare, încât nici nu-mi găsesc cuvintele să-mi exprim dezamăgirea. E clar cam ce părere ai tu despre mine. Crezi că-s prințesa urbană care-i lasă pe alții să se certe pentru ea, sau ce spanac?!


#409

Da, m-am simțit nașpa. Am crezut că o lămuriserăm ieri: ți-am spus că m-a deranjat, mi-ai spus cum vezi tu lucrurile, încheiasem discuția, eram ok din punctul meu de vedere.

Pentru ce ai reluat azi totul, cu ironiile alea ”haiiiii simțiți-vă jignite” și cu restul de chestii pe care le-am citat mai sus? Pentru ce m-ai băgat într-o discuție la care eu, AZI, nu am luat parte?


#410

Gata, încerc să mă calmez că am ajuns să tremur la propriu. Chiar n-am nevoie de așa ceva.

Îmi asum greșeala, pe viitor o să-mi țin gura dacă o să am o altă părere decât a majorității.

Seară faină la toată lumea.


#411

Nu știu la cine te referi, cine sunt ăia mulți care nu văd padurea, din cauza copacilor.
Eu o să răspund la ce am început să explic, când am fost luată în balon.
În cazul cel mai apropiat mie, nu au existat semnale. În afara câtorva miorlaieli “sunt obosit mort, doamne ce zi am avut, bine că s-a terminat cu etapa asta!” nimic neobișnuit. Apoi fratele lui a intrat în sevraj, el a plecat în Gran Canaria (acolo locuia beteagul), unde timp de două săptămâni, a îmbinat munca, de la distanță (perioadă aglomerată, trebuia să presteze) și îngrijirea fratelui lui. A venit acasă, s-a trezit noaptea că nu putea respira, senzație de bloc de ciment, pe piept. Dimineața, s-a dat bolnav, a stat acasă, o săptămână. Niciun progres. Medicul, l-a băgat în medical, direct. Burnout syndrome. O lună și jumătate, apoi a fost reintrodus treptat, 50%,75%,apoi norma întreagă. În două luni, a clacat iar. N-au avut ce să mai facă, trebuia să iasă din film și gata. A stat acasă, nu degeaba, a oferit consultanță, a fost head hunted de o firmă de consultanță, pe dezvoltarea afacerilor, însă a zis pas. Pentru că omul era mucificat. Și trăgeam de el, ca de un cal mort, să ieșim afară, să mergem la pădure, să ne antrenăm, să ieșim la o cafea. Nope! Ne și certam, pentru că-l deranja tare, că îl forțam să facă chestii. A durat un an. 365 de zile, foarte lungi!
Nu doresc nimănui, să afle cum e să fii partenerul unei persoane deprimate!
În fine, acum e pe drumul cel bun, își revine, e vioi, e vesel, aleargă, se antrenează, bine că e bine!

Concluzia: indiferent care-ți sunt veniturile și cheltuielile, pretențiile și așteptările, când se îngroașă gluma, ai de ales. Sănătate, sau carieră! E o alegere. Întotdeauna, e o alegere! Care are, evident, consecințe, dar nimeni în lumea civilizată, nu te va forța să muncești, când nu poți! Și singura persoană, care știe cât poți, ești tu!


#412

N-am avut pe cineva anume în vedere. Mă știi de vreo 10 ani, nu mă feresc, m-aș fi adresat direct la o adică. Am citit tot ce s-a zis despre burnout ăsta și am zis ce cred / ce știu / ce mi s-a explicat și mie de către doctor acum 3 ani, când trecui nițel pe lângă antemenționatul.

Acum, dacă tu zici că nu au fost semnale, te cred, nu-i vorbă - deși nu mi-aș fi imaginat că așa ceva apare atât de rapid (doctorul meu era convins de contrariu). Nu-mi pot imagina cum e, ce-i drept și-mi pare rău că ați trecut prin asta.


#413

E cumplit!!! E oribil. Într-o zi îți vine să-i spargi capul, apoi îl vezi pierit și te ascunzi în baie, ca să plângi de neputință. Ieși de-acolo și te ia mila, apoi dracii, vrei să-l trimiți la dracu și s-o iei de la capăt, undeva în China, să nu-i mai auzi de nume. Și ți-e dor de el și el e acolo, dar e ca o stafie!
Nu mănâncă, dacă nu-i dai. Stă ca o plantă de apartament, de care trebuie să ai grijă, constant. Trimiți mesaje, la care nu răspunde cu orele. Și pe drum spre casă, ți se face inima miiiiică și se pierde undeva, când te întrebi dacă-l mai găsești viu! :neutral_face:
Vai de capul meu, îmi vine să plâng cu strigăte, când îmi aduc aminte!


#414

Sa ne intelegem:

  1. Ideea nu era sa fie cineva facut de kkt. Pur si simplu citesc niste chestii SF. Nu e singurul subiect pe care mi se pare ca varianta e sa taci si sa o iei de buna, eventual sa citesti ce zic altii cu gura mai mare care au un contra exemplu orice ai zice.

  2. Nu am vb pt @Nancy. Cum luati totul personal, la fel ati alocat si asta pe persoana fizica. Am vb despre ea pt ca ea a fost prima care a zis ca nu mai poate si inca de atunci am remarcat chestia asta, adica incapatanarea de a explica ca ok, se vaita degeaba pt ca iaca…solutia este sa puna piciorul in prag.


#415

Stii care e faza? Nu doar ca luati totul personal, dar e ca si cum tu consideri ca e litera de lege treaba asta pt ca ai trait experienta x.

Asa cum a zis si @Mother_Abigail nu e vorba doar de vai cat de real e buroutul sau nu. Aici e vb si de materialul persoanei. Nu, nu toata lumea ajunge la burnout muncind draceste. Depinde de rezistenta ta fizica si psihica.

Si nu, nu orice oboseala este semn de burnout. Nici macar o oboseala care te pune in cap. Daca musai rezultatul epuizarii ar fi burnout, atunci ar fi toaaata lumea din pozitii mega serioase pe duca.

Experienta ta e o experienta, dar nu e litera de lege.


#416

Sincer imi pare rau si sunt dezamagita sa vad ca perseverzi cu luatul personal si cu exemplul personal care ar trebui sa fie de natura sa inchida subiectul.

Cum nu am facut de kkt pe @Daria pt @Nancy si cum consider asta un exemplu stupid, nici la tine sau la @Daria nu m-am referit personal. Ca am dezbatut pe tema exemplelor pe care voi le-ati impus ca dovezi este cu totul altceva. Dar nu…clar, concluzia a fost ca eu sunt:

  1. Incuiata, ca sa nu zic retardata, ca nu pricep ca exista burnout
  2. La fel de incuiata ca nu pricep ca orice oboseala dusa la extrem este risc de doamne feri…burnout
  3. Deplasata ca tot dau un exemplu concret, gen: pana mea, nu tot ce iti cere angajatorul mai mult decat duci e sclavie si nu oricine are cum sa isi permita luxul sa ia pauza de la cerintele angajatorului.

#417

@Queen, tu refuzi să iei în calcul alte posibilități. Te fixezi pe o idee și ți se pare anormal, să existe chestii care nu se încadrează, în ceea ce știi tu, despre lume și viață, în general și despre muncă, în special!
Oamenii au păreri. Diferite. Fie că tu ești ok cu asta, sau nu! Dar tu o iei ca pe-un afront, adus ție și valorilor tale!! Nu e vorba de a te reduce la tăcere, ci de-a prezenta situații și soluții diverse. Asta, poate ajuta, măcar ca să ventilezi, să înveți câte ceva din ce mai știu, au mai văzut și au mai trăit și alții. Că niciuna din noi, nu stăpânește vreun adevăr absolut!
Eu reacționez la modul în care te adresezi, ca și cum am fi fie o masă de imbecile, fie niște fleoarțe, pline de fumuri și de alinturi, care vorbesc despre a renunța la 2000 de euro, în fața celor care trag din greu, pentru ăia 2000. Alte țări, alți oameni, alte poziții, alte salarii. Nu importă!
Rușine, care n-aveți habar cum se trăiește cu puțin!
Păi, eu una am amintiri foarte vii, despre o vreme în care câștigam 900 euro. Munceam între 12 și 14 ore, pe zi. Chiria era 400 Și știi ce? Când m-am săturat, am plecat! În plină criză. Și am stat pe bară, fix 15 zile, apoi am găsit job nou, plătit aproape dublu. În condiții mult mai bune. Noroc. Dar norocul ăla, l-am forțat eu!
Am trăit în România, din salarii atât de mici, că trebuia să am două joabe ca să pot subzista.
Dar, în niciun caz n-aș sfătui pe cineva, să tragă, ca sclavii pe plantație. Nu există job în lumea asta, care să fie mai important decât propria-ți persoană. Și tu știi foarte bine, că eu am fost workaholică, acum niște ani.
M-am vindecat, nu-mi mai trebuie!


#418

Am zis lux, nu fumuri sau alinturi. Si da, imi mentin ideea ca doar daca iti permiti luxul asta o faci. Altfel na, nu ai decat sa risti sa…burnout, pt ca asa arata realitatea.


#419

Stiu. Si nu cred ca o faceai pt bani. O faceai ca iti placea. Si sustineai ideea asta de a fi workaholic pana in panzele albe, cum o sustii si pe asta. Te-am inteles si atunci, te inteleg si acum.

Ce nu pot pricepe acum este cum de nu reusesti tu sa faci diferenta intre ideile mele si cum concluzionezi ca daca nu sunt cu tine sunt impotriva ta.


#420

Burnout? :roll_eyes:

Hai poate te iau de ciuf :grin: